Darurile şi blestemele Prutului DOSAR

Între binecuvântare şi coşmar, aşa trăiesc comunităţile tranzitate de unul dintre cele mai mari râuri din ţară * darurile Prutului vin de la apă, considerată a fi una dintre cele mai bune * tot de la apă vin şi necazurile, care erodează malurile, ceea ce face ca teritoriul judeţului Botoşani să fie mai mic de la an la an * supărările sunt provocate de lipsa investiţiilor statului în consolidări de mal, în regularizări de curs pentru a evita inundaţiile şi eroziunea, dar şi de lentoarea cu care să dă acordul pentru diferite proiecte, cum ar fi satul pescăresc de la Ripiceni

Apa este mereu o sursă importantă în economia unei zone, indiferent de cât de mare este. Acoperă poate nu doar consumul populaţiei, ci deserveşte şi agricultura sau unele sectoare economice. Judeţele tranzitate de Prut, unul dintre cele mai mari râuri ale României, se pot considera norocoase. În Moldova, este vorba despre Botoşani, Vaslui şi Iaşi, unde Prutul este o resursă importantă. „O astfel de sursă naturală trebuie exploatată inteligent în toate sectoarele. Noi exploatăm inteligent Prutul ca sursă de apă, ca sursă de energie verde, având nodul hidrotehnic de la Stânca. La un singur capitol suntem deficitari, la utilizarea râului ca sursă de irigat”, a declarat prefectul judeţului Botoşani, Costică Macaleţi.

Şi Gheorghe Sorescu, preşedintele interimar al Consiliului Judeţean Botoşani, susţine că râul Prut ajută economia judeţului. „Este o resursă faţă de care ne-ar fi extrem de greu. Prutul pentru noi e viaţă, e resursă de apă potabilă, e resursă de energie verde”, a spus Sorescu.

Cea mai bună sursă de apă din ţară
Autorităţile judeţene susţin că apa din Prut este cea mai bună sursă de apă potabilă din ţară. Consiliul Judeţean are un proiect cu finanţare europeană prin care extinde alimentarea din Prut de la oraşul Ştefăneşti până la oraşul Săveni şi comunele limitrofe. „Următorul pas este să extindem reţeaua de alimentare cu apă din Prut până la municipiul Botoşani pentru ca reşedinţa de judeţ să aibă două surse de alimentare, cea existentă din Siret, dar şi din Prut”, a declarat Gheorghe Sorescu.
Consiliul Judeţean urmează să depună proiectul pentru a atrage finanţarea europeană. Actuala sursă de alimentare cu apă a municipiului Botoşani şi a peste 70% din judeţ este Siretul, dar se estimează că peste 20-25 de ani lacul de acumulare de pe Siret se va colmata şi va fi nevoie de folosirea la maximum a sursei de apă Prut, mai ales că este de o calitate mai bună decât râul care învecinează judeţul în partea de vest.

Comuniştii au irigat din Prut, capitaliştii nu
Dacă în timpul regimului comunist Prutul a fost folosit pentru irigaţii şi comunele de pe malul râului aveau producţii mai mari decât cele din sud, capitalismul a pus capăt acestui mod de exploatare a cursului râului. „Din păcate irigaţiile din sursa Prut sunt ca şi inexistente, vechiul sistem a fost distrus, au fost furate din pământ conductele, au fost furate staţiile de alimentare a sistemelor. Acum doar în câteva locuri se mai foloseşte Prutul, doar de câţiva fermieri”, a mai spus prefectul judeţului Botoşani.

Turism pe Prut, primii paşi
După agricultură, un motor economic al judeţului Botoşani ar putea fi turismul. Dacă în agricultură au investit românii şi străinii şi se lucrează şi cu utilaje de 500.000 euro bucata, în turism se fac abia primii paşi.

Un grup de investitori au strâns rândurile şi au format Grupul Local Pescăresc Botoşani, prin care îşi propun să atragă finanţări europene. Ei vor să pună la punct un sat pescăresc în comuna Ripiceni, în amonte de barajul Stânca-Costeşti, cu o valoare de peste un milion de euro. Cu aceşti bani ar trebui amenajată o plajă, un debarcader, ar trebui să se construiască patru pensiuni şi un restaurant pescăresc. Iniţiativa urmăreşte să atragă turişti pasionaţi de pescuit, turişti care vor un concediu liniştit, tradiţional.

Licitaţiile ar fi trebuit să aibă loc în 2014, însă de la Bucureşti nu au mai fost semnate contractele de finanţare nici până în ziua de astăzi. „Noi încă mai aşteptăm să ne cheme Bucureştiul să semnăm finanţările. Comuna noastră şi judeţul vor avea de câştigat mult de pe urma acestui proiect de sat pescăresc pe malul Prutului. Nu ştiu de ce întârzie atât de mult cu semnarea finanţărilor”, a declarat Gheorghe Talef, primarul comunei Ripiceni.
Şi Consiliul Judeţean Botoşani a introdus în strategia de dezvoltare economică turismul pe Prut şi lacul de acumulare de la Stânca.Până acum, râul a fost o adevărată atracţie pentru pescari, zona Prutului Mort, în aval de baraj, fiind un rai a pescarilor.

Citeşte şi Oamenii care au schimbat destinul Sucevei

Blestemul apelor
În ultimii zece ani, Prutul a lovit de două ori în judeţul Botoşani la inundaţiile din 2008 şi 2010. Morţi, sute de case distruse, mii de hectare inundate, aceasta a fost radiografia dezastrului. Autorităţile naţionale au intervenit şi au alocat bani pentru strămutarea mai multor zeci de case, pentru refacerea altor câteva sute. De fiecare dată s-a dat vina şi pe comunicarea deficitară cu autorităţile ucrainene şi s-a spus că din cauza ruperii unui baraj din Ucraina şi a precipitaţiilor de acolo, neanunţate la timp, nu s-a putut regla debitul de evacuare din lacul de acumulare Stânca. Inundaţiile de atunci au afectat şi barajul Stânca-Costeşti, motiv pentru care în ultimii patru ani s-au tot investit fonduri de la nivel naţional pentru consolidare, dar şi pentru regularizarea cursului, pentru montarea de sisteme de ultimă generaţie de avertizare a anumitor riscuri.

Fondurile europene sunt privite şi în acest caz ca fiind soluţia salvatoarea. „Aşteptăm ca pe noua perioadă de finanţare să putem accesa fonduri europene pe proiectele transfrontaliere cu Ucraina şi Republica Moldova pentru a investi în regularizarea de curs, în consolidarea malurilor. Acum banii vor veni pe proiecte separate România-Ucraina, România-Republica Moldova, diferit faţă de până acum când trebuiau să fie toate trei ţările într-un proiect pentru a primi finanţare”, a completat Gheorghe Sorescu, preşedintele interimar al CJ Botoşani.
Prefectul Costică Macaleţi spune că inundaţii ca în 2008 sau 2010 se pot produce oricând. „Aşa cum a lovit Prutul atunci se mai poate întâmpla, din păcate. Dacă vine debit mare din Ucraina sau dacă avem precipitaţii cu cantităţi extrem de mari se poate întâmpla să mai avem inundaţii. Oricum, inundaţii sunt în amonte de barajul de la Stânca pentru că în aval nu s-au mai produs pentru că se reglează debitul râului şi nu mai afectează în aval. Trebuie făcute investiţii pentru ca şi în amonte să fie rezolvate problemele”, a spus prefectul Macaleţi.

Problemele din amonte produc probleme inclusiv Vămii de la Rădăuţi-Prut. Comuna a fost afectată atât de inundaţiile din 2008, cât şi de cele din 2010. Vama de pe malul românesc ar trebui construită într-o zonă care este inundabilă şi ar trebui făcute investiţii masive pentru a evita această problemă. La mulţi ani de la redeschidere, vama românească este compusă din nişte containere din panouri, în timp ce în Republica Moldova punctul vamal este unul european.

Alina CALINIUC

Prutul rupe din teritoriul României
După Revoluţia din 1989, ţara a pierdut teritoriu doar din cauza Prutului. În dreptul localităţilor Păltiniş şi Horodiştea (cea mai nordică din România), râul „mănâncă” în fiecare an din pământul patriei. Costel Romanescu este primarul comunei Păltiniş, care se învecinează atât cu Ucraina, cât şi cu Republica Moldova, dar şi comuna care pierde cel mai mult teritoriu în fiecare an. Primarul spune că problema Prutului în dreptul satului Horodiştea a fost rezolvată, însă rămâne cea din dreptul localităţii Păltiniş. „La Horodiştea s-a făcut un dig, s-a regularizat pe cursul vechi al râului, s-a intervenit şi s-a rezolvat problema, ocazie cu care putem folosi şi rezervaţia de 70 de hectare de aici care este plină de sălbăticie. Avem însă mari probleme în zona Păltiniş”, a declarat primarul Costel Romanescu. El susţine că soluţii au fost avansate de autorităţile centrale, însă se aşteaptă finanţări şi punerea lor în practică. Până atunci, oamenii se roagă ca apele să nu iasă din matcă şi ca Prutul să le mai cruţe din ogoare.

 

Râul Prut reprezintă actuala graniţă de Est a României, cea cu Republica Moldova, iar un tronson este graniţă de Nord, cu Ucraina. Prutul intră în România ca şi graniţă a ţării şi a judeţului cu Ucraina pe o porţiune de 39,4 kilometri. Apoi, pe o lungime de 681,3 km reprezintă graniţa dintre România şi Republica Moldova, din care 73,9 km sunt doar pe lacul de acumulare Stânca-Costeşti. Pentru Botoşani şi România râul Prut are o încărcătură istorică deosebit de importantă. La Cotul Miculinţi şi la Ripiceni s-au descoperit urme de aşezări omeneşti care datează din preistorie.

„În fiecare an, Prutul înghite mai mult de un hectar din terenul oamenilor, din teritoriul ţării. Cred că în trei ani Prutul a erodat cam 50 de metri faţă de unde se afla atunci” - Costel Romanescu, primarul comunei Horodiştea