EXCLUSIV Un orăşel de munte predă Iaşului lecţii de administraţie

Bazinul olimpic rămâne în continuare un vis pentru ieşeni, şantierul din Tudor Vladimirescu fiind într-o continuă degradare. Cu toate acestea, municipalitatea susţine că are situaţia sub control, chiar dacă acest proiect este tărăgănat de două decenii şi jumătate. Ca o ironie a sorţii însă, în timp ce Primăria Iaşi încearcă să identifice, după 25 de ani de la începerea construcţiei, un mod de finanţare pentru acest bazin, un orăşel cu doar 4.198 de persoane are deja un bazin de înot similar cu cel de la Iaşi. Mai mult, autorităţile de aici vor să obţină finanţare pe POR pentru un Aqualand

Ca un simbol al neputinţei autorităţilor locale ieşene, ruinele bazinul olimpic din zona Tudor aşteaptă ca cineva să-şi întoarcă faţă către un proiect demarat cu 25 de ani în urmă, de care se alege praful încetul cu încetul. Obiectiv ce a intrat în atenţia parlamentarilor doar în perioada campaniilor electorale, deoarece „a dat bine” să promiţi electoratului că vei finaliza acele investiţii pe care „incompetenţii” dinaintea ta nu le-au încheiat, pentru mausoleul dintre blocuri nu s-a găsit nici astăzi o soluţie care să resusciteze lucrările.
O poveste tristă cu iz de nepăsare
Povestea bazinului olimpic pentru studenţii ieşeni a început în anul 1990, după ce Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” (UTI) a primit de la municipalitate un teren pentru realizarea acestui obiectiv. Estimată la o valoarea 15 milioane de lei, investiţia din campusul universitar Tudor Vladimirescu urma să fie finanţată integral din banii Ministerul Educaţiei. Într-un val de entuziasm venit din partea conducerii UTI şi susţinut în permanenţă prin discursuri motivaţionale ţinute de reprezentaţii ministerului care ajungeau în capitala Moldovei, construcţia bazinului olimpic a fost demarată şi tărăgănată timp de 16 ani, în funcţie de sumele care erau alocate de Bucureşti. Astfel, până a finele anului 2006, suma venită de Ministerul Educaţiei a fost de numai 613.000 lei, echivalentul a 4% din totalul necesar pentru această investiţie. Alocările au început să crească treptat, în anul 2009 ajungându-se la 3,6 milioane de lei, ceea ce le-a dat aripi şefilor de la Universitatea Tehnică, făcându-i pe aceştia să declare că lucrările ar putea fi recepţionate la finalul aceluiaşi an. Scenariul, mult prea optimist a eşuat cu brio, abia în data de 5 decembrie 2011 Comisiile de Învăţământ din Senatul României şi Camera Deputaţilor aprobând pentru finalizarea bazinului de înot suma de 12,8 milioane lei. Nici de această dată lucrările nu au fost reluate, deoarece proiectul a picat la votul în Plen, iar banii promişi nu au mai ajuns la Iaşi. Deşi finalizarea bazinului olimpic a fost temă de campanie pentru rectorul UTI Ion Giurma, senatorul Mihaela Popa, deputatul Sorin Iacoban, dar şi pentru autorităţile locale, singurele modificări vizibile în ultimii ani sunt date de starea de degradare în care se află puţinul construit.

La omul sărac nici boii nu trag!
Dacă proiectul bazinului olimpic a fost blocat iniţial din cauza sărăciei lucii în care s-a scăldat Moldova în ultimii douăzeci de ani, odată cu trecerea timpului autorităţile au dat piept cu un alt obstacol, de natură juridică, ce a diminuat şi mai mult şansele de finalizare a investiţiei demarate în urmă cu două decenii şi jumătate. În anul 2010, după ce autorizaţia de construcţie a expirat, în momentul în care s-a dorit eliberarea unui alt act care să permită reluarea posibilelor lucrări, s-a constatat că o parte din suprafaţa unde se ridica bazinul de înot a fost retrocedată către Ovidiu Roşu, printr-o hotărâre judecătorească. Ieşeanul, primise în perioada 1997 – 1998 un teren, de peste 1.200 metri pătraţi, dintre care aproximativ 700 erau situaţi chiar pe amprenta bazinului, la aceştia adăugându-se şi o bucată de stradă. Astfel, de cinci ani de zile autorităţile au dus nenumărate tratative... eşuate cu Ovidiu Roşu, singura modificare apărută fiind practic capitularea Universităţii Tehnice, care a predat ştafeta eşecului către autorităţile locale, proiectul bazinului olimpic fiind trecut în gestiunea Primăriei Iaşi printr-o hotărâre de Consiliu Local (CL).

Autorităţile au... o idee pentru finanţare
Deşi discuţiile cu Ovidiu Roşu, în ceea ce priveşte terenul pe care s-a ridicat bazinul olimpic, au fost începute încă de acum cinci ani, aflăm cu stupoare că şi în acest moment reprezentanţii Primăriei Iaşi au rămas paralizaţi la acelaşi stadiu. „Lucrăm pentru soluţionarea problemei de natură juridică ce priveşte terenul, proprietate privată, pe care este construit bazinul. Ieşeanul (Ovidiu Roşu – n.r.) a înaintat o listă cu şapte propuneri care vizează zonele în care acesta este de acord să fie reîmproprietărit, astfel încât să se încheie litigiul apărut”, a declarat viceprimarul cu prerogative de primar Mihai Chirica (PSD). Întrebat însă şi despre modul în care municipalitatea doreşte să finanţeze proiectul, cât şi despre suma de care este nevoie pentru a resuscita bătrâna ruină a bazinului olimpic, viceprimarul Chirica a considerat că este mai simplu să fugă de responsabilităţi, întrerupând brusc conversaţia cu reporterii cotidianului „Evenimentul Regional al Moldovei”.
În condiţiile în care răspunsurile municipalităţii sunt de-a dreptul evazive, există totuşi voci în Primărie care susţin că toată încrederea pentru finanţarea acestui proiect stă în banii europeni, care urmează să fie alocaţi prin programul Operaţional Regional (POR) 2014-2020. Chiar dacă se va merge pe acest scenariu, trebuie precizat faptul că va trebui să se reproiecteze bazinul şi să se refacă studiile de fezabilitate, deoarece socoteala de acum 25 de ani nu coincide cu cea din zilele noastre, urmând ca după aceea să se identificate şi posibilele axe de finanţare. Pentru moment însă, proiectul bazinului olimpic din campusul studenţesc Tudor Vladimirescu este învăluit în incertitudini.

Citeşte şi 25 de ani de neputinţă şi promisiuni deşarte

Un vis peste care se aşterne uitarea
Construcţia bazinului se află în agonie, asemenea copiilor bolnavi care nu au unde practica înotul, un sport cu efecte curative. Început în urmă cu două decenii şi jumătate, proiectul şi-a pierdut valoarea aşa cum zidurile ridicate s-au degradat în faţa intemperiilor. „Îmi aduc aminte că atunci când au început lucrările am fost încântat de idee, deoarece fiica mea Teodora, în vârstă de opt ani, fusese diagnosticată cu o formă severă de scolioză, iar ortopedul i-a recomandat să facă înot o oră pe zi. Am crezut că-mi voi putea duce copilul la noul bazin de la Universitatea Tehnică, dar treptat am realizat că era încă un proiect menit să ne ia ochii, să ne amăgească”, ne povesteşte domnul Vlas, indignat de modul în care sunt realizate investiţiile la Iaşi. Pentru a înţelege şi mai bine tragicul situaţiei, trebuie să ştiţi că „micuţa Teodora” are astăzi 33 de ani, este plecată de 7 ani din Iaşi şi nu a avut posibilitatea să înoate niciun minut în aşa-zisul bazin. Dacă ieşenii îşi mai amintesc de promisiunile făcute la începutul anilor ’90, studenţii însă ridică din umeri atunci când sunt întrebaţi dacă ştiu despre ce investiţie este vorba. „Pare a fi un bazin olimpic, însă nu am auzit vorbindu-se despre el, deşi sunt în Iaşi de doi ani”, ne spune Elena, actualmente studentă la UTI. Nici Bogdan, masterand la Universitatea Cuza, nu ştie ce-i cu mausoleul nepăsării de la marginea oraşului. „Cred că-i vreo construcţie de pe vremea lui Ceaşcă (Nicolae Ceauşescu-n.r.) rămasă nefinalizată după ce l-au împuşcat!”, presupune studentul.

Şi, totuşi, alţii au reuşit!
Există totuşi locuri în ţară unde autorităţile au reuşit să ducă la bun sfârşit proiecte similare cu cel al bazinului olimpic de la Iaşi. Este şi cazul staţiunii turistice Slănic Moldova, o localitate băcăuană cu o populaţie de doar 4.198 de locuitori. Aici, autorităţile locale au inaugurat la sfârşitul lunii trecute un bazin acoperit menit „să asigure copiilor de pe Valea Slănicului posibilitatea de a învăţa să înoate la orele de sport”, aşa cum se mândreşte edilul Andrei Şerban (PSD). Investiţia începută în anul 2010, a întâmpinat şi aici blocaje de natură financiară. „Şi la noi, din lipsă de fonduri, proiectul a fost sistat timp de trei ani, după care, prin Compania Naţională de Investiţii s-a obţinut şi acea diferenţă de bani care ne-a permis să finalizăm construcţia. Recepţia lucrărilor s-a făcut pe data de 29 iunie, urmând ca în scurt să fie efectuare şi racordurile la toate utilităţile, iar în august bazinul să fie deschis pentru elevii din Cerdac, Slănic Moldova şi Cireşoaia, care vor face orele de sport aici”, explică reporterilor Gabriel Oprea, administrator public al localităţii Slănic Moldova.

Unii fac politică, alţii fac investiţii
În timp ce autorităţile ieşene dau clasă la demagogie politică, alţi primari lucrează de zor la proiecte ambiţioase care să dea culoare localităţilor pe care le cârmuiesc. Astfel, aflăm de la edilul staţiunii Slănic Moldova că pune la punct un nou proiect menit să atragă turişti. „Ne dorim să realizăm un Aqualand acoperit, care a obţinut punctajul necesar, fiind declarat eligibil. Aştept deschiderea finanţărilor pentru perioada 2014-2020, deoarece am încredere că se va demara şi această lucrare. Mai exact este vorba despre un patinoar, o pistă de role, două terenuri de tenis, o parcare etajată subterană şi un amfiteatru cu scenă, pentru spectacol în aer liber, valoarea acestuia fiind de aproximativ 10 milioane de euro”, ne explică încrezător edilul Andrei Şerban. Dat fiind că Primăria nu are în bugetul propriu cei 50% din bani, pentru cofinanţarea proiectului, s-a încheiat deja un parteneriat cu reprezentanţii Consiliului Judeţean Bacău, prin care şefii judeţului vor finanţa jumătate din acest proiect, restul de bani urmând să vină de la Uniunea Europeană, în noul exerciţiu financiar 2014-2020. „Situaţia va fi similară cu cea a pârtiei de schi, unde investiţia a fost realizată în colaborare cu CJ Bacău”, a conchis Şerban.
Între timp, la Iaşi autorităţile „caută” de zor posibilităţi de finanţare pentru un proiect devenit de-acum fantomă! Anca BURNICHE