Interese externe pentru falimentarea industriei sării

* în ciuda rezervelor imense, care pot asigura consumul României pentru 120 de ani, importăm sare * salinele din Moldova sunt cunoscute mai mult ca atracţie turistică decât ca zăcăminte * în joc sunt interesele economice ale celor care fac importuri masive de sare marină * în judeţul Suceava, de exemplu, există o singură salină * una şi bună, ar spune directorul minei, Corneliu Zup, care ne-a explicat că în momentul de faţă, sarea exploatată de la Cacica este cea mai bună din România

 În judeţul Suceava există o singură salină. Una şi bună, ar spune directorul minei, Corneliu Zup, care ne-a explicat că în momentul de faţă, sarea exploatată de la Cacica este cea mai bună din România. Zăcământul este suficient pentru a satisface nevoile de consum la nivelul întregii ţări pentru următorii 120 de ani.

Deşi sarea este de o foarte bună calitate, Corneliu Zup a explicat că salina din judeţul Suceava nu mai face exporturi de şase ani, pentru că tarifele de transport sunt extrem de mari. Toată producţia este distribuită în ţară. Piaţa de desfacere este o problemă pentru salinele din toată ţara pentru că românii au început să cumpere din magazine sare de mare importată din Grecia. Corneliu Zup a explicat că sarea de la Cacica este mult mai bună decât cea de mare. „Cei care vând sare de mare fac publicitate agresivă”, a spus directorul, în încercarea de a explica de ce românii preferă sarea de mare. Criza economică şi-a pus serios amprenta pe activitatea de exploatare de la mina Cacica. Vânzările au scăzut cu 20% în 2012 faţă de 2008. Directorul salinei a spus că, din fericire, nici unul dintre 95 de angajaţi nu au fost disponibilizat.

Drumul sării din subteran

Începând cu anul 1956 exploatarea sării de la Cacica se face prin sonde amplasate în subteran. Apa este pompată în subteran, se scoate saramura, apoi se evaporă apa şi se cristalizează sarea. Transportul producţiei din subteran s-a făcut la început cu burduf din piele de bivol pentru sarea gemă şi din piele de căprioară pentru saramura din infiltraţii, trase la suprafaţă cu crivacul. Ulterior s-a amenajat puţul de extracţie cu o pompă acţionată cu aburi. S-a amenajat instalaţia de extracţie cu colivii pentru transport cu vagoneţi ai sării gemă şi pompe amplasate în subteran pentru transportul saramurii. În anul 2003, printr-un program de „Închidere şi ecologizare a minei Cacica”, aprobat şi subvenţionat de Guvernul României, s-a trecut la demolarea, curăţarea şi ecologizarea vechii platforme de preparare a sării recristalizate. Exploatarea continuă însă pe o altă platformă.

În mină, sănătate curată

Spăturile de la Cacica sunt vechi de sute de ani, iar galeriile au căpătat forme greu de imaginat. În adâncuri este o capelă ecumenică, un lac sărat, un muzeu al utilajelor şi un teren de sport. Micul oraş din subteran este vizitat anual de zeci de mii de turişti, cu o uşoară în ultimii ani. În 2011, prin galerii au trecut 96.000 de oaspeţi, în 2012 -- 88.000. „Am pus scăderea pe seama crizei economice”, a spus directorul minei. Totuşi, ştrandul descoperit cu apă sărată de la Cacica este neîncăpător vara. Oamenii cred în proprietăţile terapeutice ale sării. De altfel, mulţi dintre turiştii care coboară în mină o fac cu scop terapeutic, salina fiind recomandată celor care au boli cronice respiratorii. O vizită în mină vă poate scăpa de oboseala cronică, depresie sau rezistenţă scăzută la stres.

Turism în mijlocul pământului, la Târgu Ocna

În judeţul Bacău este deschisă pentru exploatare Salina Târgu Ocna. Situată în inima Moldovei, pe Valea Trotuşului, în oraşul Târgu Ocna, este accesibilă din drumul naţional 12A, care duce către staţiunea Slănic Moldova. Principalul domeniu de activitate îl reprezintă extracţia sării, dar şi prepararea şi comercializarea ei sub diferite forme. Zilnic, de la Târgu Ocna, sau din depozitul de sare, pleacă tiruri încărcate cu sare iodată de masă gemă fină, sare de bucătărie fină, sare măruntă neiodată, sare bulgări pentru industrie sau zootehnie, tablete de sare pentru dedurizarea apei, sare brichete tot pentru animale, sare de baie, sare pentru drumuri sau sare lichidă pentru foraj.

Din anul 2005, Salina Târgu Ocna are şi o bază balneară. Temperatura constantă de 12 grade C, umiditatea de circa 50%, lipsa curenţilor de aer şi prezenţa aerosolilor salini, au făcut din marile goluri rezultate în urma excavaţiei sării, locuri de neuitat pentru relaxare, agrement şi sănătate. Amplasată la 240 de metri adâncime, pe o suprafaţă de 13.000 de mp s-au amenajat aici terenuri de baschet, de fotbal, de tenis de câmp, spaţii de joacă, dar se găsesc şi mese de biliard sau de tenis. S-a realizat şi o bază pentru gimnastică dar şi un cabinet medical acolo unde cei care caută leacul sărat al afecţiunilor respiratorii primesc sfaturi de la personal avizat.

Curse în muntele de sare

S-au făcut toate aceste lucruri, iar turiştii nu au întârziat să apară. Vin din toate colţurile ţării, pentru o singură zi sau pentru mai multe, în funcţie de cât de gravă este afecţiunea de care suferă. Găsesc aici cam tot ce le trebuie. Se coboară în subteran cu autobuze sau microbuze puse la dispoziţie de salină şi care, spre bucuria administratorilor, sunt mai tot timpul pline. Prima cursă este la ora 7.00 dimineaţa, iar ultima la ora 14.00, ieşirea finală făcându-se face la ora 15.00. Un bilet în muntele de sare costă 18 lei pentru adulţi şi 9 lei pentru copii, oferindu-se reduceri pentru grupuri. Odată ajunşi în subteran, timpul trece foarte repede. Pe lângă spaţiile de distracţie, turiştii pot merge la bazinul cu apă sărată, la cascada din sare, la magazinele de suveniruri, la muzeul de sare, pot lenevi la o terasă în faţa televizorului sau a calculatorului sau se pot ruga în Biserica Sf. Varvara, ocrotitoarea minerilor. A fost realizată de mâna minerilor în anul 1992, fiind prima biserică ortodoxă subterană din Europa. Iconostasele, scaunul împărătesc sau candelabrul au fost conturate tot de mâinile minerilor, care au lucrat la acest obiectiv aproape opt luni de zile.

Ştrand cu apă sărată

Turismul de la Salina Tg. Ocna nu s-a limitat doar la ce s-a realizat în cei câţiva ani după ce au dat sfoară în ţară că aşteaptă turişti. Mai exact nu s-au limitat doar la cei care căutau distracţia sau sănătatea sub pământ ci şi la cei care, pe timp de vară, căutau cu disperare o piscină sau un lac cu apă sărată unde să-şi trateze bolile de oase şi nu numai. Astfel, în vara anului 2010 a fost inaugurat un ştrand cu apă sărată care dispune de toate condiţiile unei locaţii cu pretenţii. Amplasat la suprafaţă, în incinta salinei, a pus la dispoziţia clienţilor de o zi sau a turiştilor de termen lung un bazin generos cu apă sărată, duşuri, cabinet medical, şezlonguri, o terasă, punct de alimentare şi internet la discreţie. În zilele toride de vară, mai ales la sfârşit de săptămână, locul este un furnicar.

Grupaj coordonat de Maura Anghel

 

* Zăcămintele de sare de la Cacica au fost descoperite în jurul anului 1780. Exploatarea a fost dată în folosinţă în anul 1798, când au fost aduşi muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, mai ales din Galiția, cei mai mulţi fiind de etnie polonă şi de religie romano-catolică. Intrarea în mină se face pe trepte de brad vechi de peste 200 de ani, mineralizate de saramura ce a pătruns în lemn.

În salină există Capela romano-catolică „Sf. Varvara”, construită în anul 1806 la iniţiativa preotului polon Jakub Bogdanowicz, o capelă ortodoxă cu icoana Sfântului Daniil Sihastrul, Lacul Sărat (artificial, săpat manual de mineri) şi Sala de dans „Ing. Agripa Popescu”, după numele primului director general al Regiei Monopolurilor Statului.

 

Istoria Salinei de la Târgu Ocna începe la 1380, când zăcământul este amintit într-un hrisov domnesc, din care rezultă plata a 2.000 de ocale de sare pentru construirea unui pot la Gârbovana, lângă Căiuţi. Primele exploatări au fost situate pe Valea Oituzului, pe lângă care trecea drumul ce lega Moldova de Transilvania.