Modelul după care mor spitalele din România

După o mediere care a avut loc la Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate Bucureşti, managerul unităţii medicale a semnat contractul pe semestrul al doilea cu Casa Judeţeană a Asigurărilor de Sănătate Vaslui. El a reuşit să obţină circa 100.000 de lei în plus faţă de suma oferită de CJAS Vaslui. Spitalul are o situaţie financiară foarte grea din cauza unor firme căpuşă (care au preluat serviciile externalizate) şi unui management de personal prost gândit. Situaţia este veche, problemele vin din anii anteriori, iar actualul manager s-a eschivat elegant în a oferi răspunsuri * explicaţii nu vrut să dea nici fostul manager, Viorel Petcu, actualmente preşedintele Consiliului de Administraţie al spitalului, care a fost prezent la negocierile de la CNAS Bucureşti

După multe discuţii şi scandaluri, în sfârşit s-a reuşit semnarea, la Bucureşti, a contractelor de finanţare pentru trei spitale din judeţ – cele de la Vaslui, Bârlad şi Huşi. Iniţial, managerii celor două unităţi au refuzat să parafeze contractele pe motiv de subfinanţare. Managerului spitalului bârlădean, Ştefan Constantinciu, a mers la mediere la CNAS Bucureşti însoţit de Gabriela Daniş, directorul medical, şi de Viorel Petcu, fostul manager şi actualmente preşedintele CA al instituţiei bârlădene de sănătate. La Bucureşti, Bârladul a mai obţinu niscai firimituri, o sumă cu 100.000 de lei mai mare faţă de cea alocată de CJAS Vaslui. Cei de la „judeţean” s-au întors cu un plus de 400.000 de lei.
Gata cu internările de zi
Explicaţia pentru ce s-a întâmplat la mediere şi cum s-au semnat contractele a fost oferită de Ştefan Constantinciu şi Gabriela Daniş, managerii spitalului. Ei susţin că între cele trei unităţi prezente la mediere la CNAS, Vaslui, Bârlad şi Huşi, nu a existat niciun fel de diferenţiere privind sumele contractate, rezultate în urma discuţiilor cu CJAS şi CNAS. Sunt sume care reies dintr-o formulă, care duce la o sumă fixă nenegociabilă. „Între Bârlad şi Vaslui, la spitale mă refer, există o diferenţă de structură, chiar dacă avem ambele gradul trei, spitalul din Vaslui având un număr de paturi net superior spitalului din Bârlad. Suma contractată pentru spitalizarea continuă rămâne fixă, fără discuţii. Per total, toate spitalele au pierdut, niciun spital nu a câştigat, spitalizarea continuă pierzând din valoare”, a spus Ştefan Constantinciu.
Valoarea de 3.700.000 de lei pe care spitalul din Bârlad nu este fixă fiindcă valoarea contractată pe spitalizarea de zi este variabilă. „Pentru trimestrul al IV-lea avem promisiunea că se va mai face o rectificare. Pentru că suma pentru internarea de zi din anii anteriori este mică, am obţinut o sumă de patru ori mai mare în acest an. Practic, singurul loc unde s-a obţinut ceva în plus, a fost la spitalizarea de zi. Ca o concluzie, va trebui să muncim mult mai mult pentru un buget asemănător celui de anul trecut, va trebui să fim mult mai riguroşi şi fiecare zi să se termine cu o analiză în special a internărilor de zi”, a spus managerul Ştefan Constantinciu.
La Bârlad sunt 748 de paturi pentru spitalizarea continuă şi 47 de paturi pentru cea de zi. Bugetul concret pentru care s-a semnat contractul după mediere, cu CJAS Vaslui, pentru spitalul din Bârlad este următorul: pentru spitalizarea continuă DRG în valoare de 2 929 589 lei/lună, care acoperă doar salariile, pentru servicii medicale cronici 537 866 lei/lună şi o valoare de 234 000 lei/lună pentru spitalizarea de zi, cu amendamentul că „pentru trimestrul IV se va analiza posibilitatea asigurării decontării suplimentare a activităţii de spitalizare de zi efectuate”
Consiliile locale, chemate să ofere sprijin
Ca de obicei, pisica este aruncată în curtea administraţiilor locale, cărora li s-a recomandat să facă mai mult. „De la CNAS ni s-a spus în felul următor: fără implicarea consiliilor locale, fără sprijinirea activităţii medicale, spitalele vor claca şi vor muri. Sunt consilii locale în ţară care plătesc hrana bolnavilor sau asigură o parte din cheltuielile cu personalul. Am fost întrebaţi de suma primită de noi de la CLM Bârlad şi când am spus că 200 000 de lei, au râs cei de la CNAS, li s-a părut derizorie. Nu critic, doar vă informez. Referitor la gradul spitalului (primarul oraşului, Constantin Constantinescu, a precizat anterior că acest grad este „o pălărie prea mare pentru spitalul din Bârlad” – n.r.), vă precizez că spitalul din Huşi, care este de gradul IV, a pierdut la procentele de referinţă circa 15%, find redus undeva la trei sferturi din finanţarea avută în anii anteriori. Acelaşi lucru s-ar fi putut întâmpla şi cu Bârladul. Dacă ne-am fi pierdut gradul, neputând acoperi cheltuielile cu personalul. Chiar s-a făcut la CNAS o analiză a personalului şi s-a constatat că suntem subdimensionaţi, nu avem personal suficient, deci cheltuielile cu personalul nu sunt mari, ba va trebui să angajăm personal pentru spitalizarea de zi, însă nu o vom face”, a mai spus managerul Constantinciu. La rândul său, medicul Gabriela Daniş, directorul medical a explicat că nu numai Consiliul Local trebuie să se implice în finanţarea spitalului, ci şi consiliile comunelor arondate acestui spital, deoarece la internările continue doar 40% sunt din Bârlad, restul fiind persoane din comunele arondate.
Datorii vechi, misterioase şi presante
Datoriile mari pe care spitalul bârlădean le are către circa 150 de firme prestatoare de servicii (bucătărie, spălătorie, pază, imagistică), furnizoare de medicamente şi materiale sanitare, au rămas în aceeaşi situaţie: neplătite. Aceste datorii crează arierate, care de câteva ori au dus la blocarea conturilor unităţii sanitare bârlădene, care s-a văzut în situaţia critică de a suspenda tichetele de masă ale salariaţilor încă din luna aprilie. Referitor la firmele aparţinând omului de afaceri Dan Dobrovolschi şi salariaţilor săi, care au avut contracte cu spitalul, Ştefan Constantinciu a precizat că debitul faţă de acestea este unul uriaş, fără însă a se referi la adevărata cauză: contractele încheiate de fostul manager Viorel Petcu cu Dan Dobrovolschi au fost făcute în aşa fel încât sumele contractate să fie „ferme” neputând fi modificate pe perioada contractului.
Din surse neoficiale, am aflat că, în perioada 2002 – 2012 plata pentru mâncare asigurată era de 11 lei/bolnav/zi – la comun şi 7 lei/bolnav/zi – la regim, iar adaosul comercial al firmei de catering era de 100% (adică încă 11 lei şi 7 lei/zi/bolnav). Din 2012, când s-a văzut că datoriile spitalului erau foarte mari şi când s-a mai strâns „cureaua” la conducta de bani de la bugetul de stat către buzunarele afaceristului bârlădean, acesta s-a limitat la doar 35% adaos comercial. La spălatul rufelor situaţia a fost la fel. În perioada 2002 - 2012, kilogramul de rufe spălate costa spitalul 9,1 lei, din 2012 s-a redus la 6,4 lei, iar acum s-a dat un discount – costă 5,97 lei. „Noi nu putem suspenda aceste contracte fiindcă vom plăti penalităţi şi mai mari. Am încercat să renegociez contractele, dar nu am ajuns la niciun rezultat. Dacă s-ar fi acceptat varianta reducerii de preţ, noi nu eram acum în situaţia de a nu putea plăti sau marja de plată ar fi fost mai mare. Aici e problema de fapt. În 2009 a analizat şi Curtea de Conturi şi situaţia serviciilor externalizate, dar nu au găsit nicio problemă”, a spus managerul Constantinciu. De menţionat că fostul manager Viorel Petcu evită constant să stea de vorbă sau să explice raţionamentul său privind încheierea şi semnarea unor contracte atât de păguboase privind externalizarea serviciilor, care practic au îngropat spitalul bârlădean în datorii, aducându-l în pragul falimentului. Chiar şi celor de la CNAS, unde a fost prezent la mediere, nu le-a răspuns când a fost întrebat de ce a semnat asemenea contracte păguboase de achiziţie.
Andrei BALABAN

„Contractele, ca parametru de timp sunt acum până în 2016 şi este menţionat de către prestator că preţul este ferm, deci nu poate fi modificat. Să ştiţi că prestatorul însuşi mi-a spus că «prost nu e cel care vinde, ci cel care cumpără», iar dacă mă întrebaţi pe cine condam pentru asta, nu pot să vă răspund” – directorul spitalului, Ştefan Constantinciu

Datoriile unităţii medicale depăşesc un milion de euro, cele mai mari fiind către firmele care prestează serviciile de catering şi spălătorie. Restanţele nu pot fi reeşalonate întrucât contractele sunt ferme, cu sume fixe, iar rezilierea lor ar impune plata unor penalităţi foarte mari. O reeşalonare nu se poate face acum întrucât capacitatea de plată a facturilor curente este de 40-50%.