Noi descoperiri arheologice în curtea Mitropoliei

În urma săpăturilor arheologice pe şantierul deschis în curtea Bisericii „Sf. Gheorghe”, din incinta ansamblului mitropolitan din Iaşi, au fost scoase la lumină zidurile unei mănăstiri de secol XVIII * osemintele descoperite în cimitirul de sub pridvorul catedralei nu au fost reînhumate, acestea fiind în continuare cercetate de specialişti

Muncitorii care lucrează pe şantierul de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi au scos la lumină, în urma săpăturilor efectuate în curtea Bisericii „Sf. Gheorghe” din incinta ansamblului mitropolitan, zidurile unei mănăstiri de secol XVIII. „În urma acestor săpături am dat peste nişte ziduri pe care le-am acoperit în vederea conservării, urmând să revenim asupra lor cu o altă ocazie. Din primele cercetări, ar fi vorba despre zidurile de incintă ale Mănăstirii Stratenia, demolate pe la 1760, atunci când au început lucrările la vechea catedrală mitropolitană. Practic, aceste ziduri datează de pe la 1746, atunci când a fost construită această mănăstire”, a declarat cercetătorul Vasile Cotiugă, arheologul ce coordonează lucrările de la Mitropolie.

Aceasta este a doua mare descoperire făcută în urma săpăturilor din curtea catedralei din Iaşi, după descoperirea de la jumătatea lunii mai, atunci când arheologii au scos la lumină aproximativ 100 de schelete dintr-un cimitir de secol XVII. Practic, în urma săpăturilor de sub scările de intrare în catedrală a fost descoperită o necropolă, un cimitir medieval datând, cel mai probabil, din sec XVII, dar şi monede de la 1600- 1700 şi alte obiecte funerare. „Cel mai probabil, am găsit un cimitir civil al Bisericii Albe, o biserică care a fost dărâmată, iar pe locurile acestea a fost ridicată Biserica Stratenia, probabil în zona de nord a Catedralei actuale. Sub catedrală s-au făcut cercetări, dar nu s-a indicat cu precizie vechea Biserică Stratenia, fiind găsite doar nişte ziduri sfărâmate. Când s-a construit această mitropolie nu s-au făcut cercetări, pentru la acea vreme nu se făceau cercetări arheologice, iar la refacerea din anii `60, din nou nu s-au făcut cercetări arheologice. Cu privire la cimitir, ştim din documente că a existat unul al Bisericii Albe, un cimitir care, după inventarul morţilor descoperit în primăvara acestui an, este din sec XVII”, a explicat Vasile Cotiugă.

Rebranding în cetatea rugăciunii
Aceste descoperiri au rezultat în urma implementării unui grandios proiect de reamenajare şi valorificare turistică a ansamblului mitropolitan, care nu a mai suportat intervenţii din anul 1960. Perioada de implementare a proiectului este de 42 de luni, cu data de finalizare 27 iunie 2015, iar valoarea totală a proiectului este de 60,2 milioane lei. Cu ajutorul acestei sume se doreşte reabilitarea ansamblului mitropolitan, respectiv a clădirilor monument istoric precum Catedrala Mare, Mitropolia Veche (Biserica Sf. Gheorghe), Palatul Mitropolitan, Cancelaria mitropolitană, Biblioteca Mitropolitană „Dumitru Stăniloae”, Căminul monahal „Sf. Gheorghe” şi Casa „Epivata”. Prin proiect sunt propuse lucrări de consolidare şi restaurare a Cancelariei Mitropolitane şi a Bibliotecii „D. Stăniloae”, restaurarea şi remodelarea plasticii faţadelor Căminului monahal „Sf. Gheorghe” şi Casa Epivata, a Catedralei Vechi şi a Palatului Mitropolitan în vederea asigurării unei imagini unitare ansamblului, iluminatul arhitectural al Ansamblului Mitropolitan, lucrări de amenajare peisagistică, construcţia, reabilitarea şi modernizarea aleilor din incintă, restaurarea catapetesmelor Catedralei Mitropolitane şi a Catedralei vechi, amenajarea subsolului Catedralei Mitropolitane şi spaţiilor de acces spre subsol, în vederea funcţionării unui muzeu dotat cu spaţiu polivalent combinat cu zone de cult religios, amenajarea, la demisolul Bibliotecii „D. Stăniloae”, a unui punct de informare turistică, amenajarea de grupuri sanitare pentru turişti şi locuri de parcare pentru persoane cu dizabilităţi. „Prin acest proiect, ne adresăm în primul rând turiştilor care sosesc în judeţul Iaşi şi ale căror motivaţii pentru călătorie sunt de natură cultural-istorică, fiind vorba despre aproximativ 25.638 persoane pe an, dar nu în ultimul rând, celor aproximativ un milion de pelerini care vin anual. Totodată, beneficiari direcţi ai acestei investiţii sunt Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, dar şi trei persoane angajate în vederea asigurării exploatării adecvate a investiţiei, respectiv doi ghizi turistici şi un muzeograf”, a declarat Ionuţ Bursuc, consilier în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Nelu PĂUNESCU

* * *
Salba de sfinte locaşuri
În anul 1401, voievodul Alexandru cel Bun obţine recunoaşterea oficială a Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, prin Gramata Patriarhală din 26 iulie 1401. Rolul de catedrală mitropolitană l-au îndeplinit la început mai multe locaşuri sfinte din acel timp: ctitoriile Sf. Voievod Ştefan cel Mare (Biserica Albă, Mănăstirea Sf. Nicolae Domnesc), mănăstirile Golia sau Sf. Trei Ierarhi. Din dorinţa de statornicie şi continuitate, întâistătătorii Mitropoliei Moldovei au ales ca loc pentru cea mai înaltă instituţie bisericească din această regiune locul unde se află şi astăzi ansamblul mitropolitan, devenit, mai târziu, „cetate a Sfintei Parascheva”. „În spaţiul acestei cetăţi a rugăciunii şi luminii dumnezeieşti s-au succedat prin veacuri mai multe locaşuri de închinare. Prima biserică zidită anume pentru Mitropolie a fost Stratenia, ctitoria Doamnei Anastasia, soţia voievodului Gheorghe Duca, şi a fiului ei Constantin. Sfântul locaş zidit din piatră pe la anii 1682-1695 avea hramul Întâmpinarea Domnului şi ctitorii îşi exprimau în hrisovul din 15 iunie 1695 voinţa de a ridica din ruină un locaş mai vechi: …să facem pe acel ţintirim de Biserică stricată, altă Sfântă Mitropolie ţărei, mai mare şi mai deschisă. În apropierea bisericii se aflau şi casele în care locuia mitropolitul, precum şi chiliile slujitorilor”, a spus arhimanditul Emilian Nica. La 1761, Mitropolitul Gavril Calimachi începe zidirea unei noi biserici, închinată Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi ocrotitorul Mitropoliei Moldovei. Noul locaş va fi sfinţit în 1769 şi va prelua pentru un timp funcţia de biserică principală. Văzând starea precară în care se aflau la începutul veacului al XIX-lea cele două biserici din curtea Mitropoliei, marele ierarh Veniamin Costachi (1803-1842) consideră ca vechea capitală a Moldovei merită să aibă o catedrală maiestuoasă şi încăpătoare. Piatra de temelie a noii biserici se pune în ziua de 3 iulie 1833.

* * *
Istoricul zbuciumat al cetăţii Sfintei Parascheva
Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, prezent în ţări europene de mare tradiţie creştină. S-a lucrat cu mult entuziasm până în anul 1839, când s-au constatat unele probleme la construcţia boltei centrale şi lucrările s-au oprit. Mitropolitul Veniamin este silit să se retragă din scaun la anul 1842 şi catedrala rămâne neterminată. Se încearcă înlocuirea bolţii centrale, de mari dimensiuni, cu una mai uşoară, din lemn. Şi aceasta a trebuit să fie demontată în anul 1857 deoarece nu prezenta siguranţă. Datorită vremurilor schimbătoare, biserica va aştepta aproape 40 de ani până va fi scoasă din ruină. La stăruinţele Mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902) autorităţile statului român independent hotărăsc reluarea lucrărilor la Catedrala din Iaşi şi alocă fondurile necesare. Se pune cea de-a doua piatră fundamentală, la 15 aprilie 1880. Refacerea proiectului bisericii este încredinţată arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti, care întăreşte fundaţiile şi adaugă cele două rânduri de câte patru pilaştri masivi în interior, realizând o clădire impunătoare de plan basilical, cu o navă centrală şi două nave laterale mai înguste. Păstrează cele patru turnuri laterale decroşate, dar renunţă la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale. Pictura murală şi icoanele catapetesmei au fost realizate maestrul Gheorghe Tattarescu (1818-1894), întemeietor al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. La sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, de către un sobor de 12 arhierei, în frunte cu Mitropolitul Iosif Naniescu, a luat parte însuşi Regele Carol I care a spus în cuvântul său: „Faptele bune sunt totdeauna răsplătite şi poporul român nu uită pe acei care au lucrat pentru Biserică şi Patrie”. La începutul anului 1889 Catedrala Mare primea odorul de mare preţ, racla cu moaştele Sf. Cuvioase Parascheva. Lângă cele două hramuri mai vechi, Sf. Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) şi Întâmpinarea Domnului (2 februarie), Catedrala îşi adaugă un al treilea hram, sărbătoarea de la 14 octombrie, prin care va deveni cel mai important loc de pelerinaj din România.