Statul a uitat de bolnavii fără amintiri

Maladia Alzheimer afectează, în ultimii ani, tot mai mulţi români, însă, din păcate, sistemul sanitar este prea sărac pentru a le oferi acestor bolnavi condiţii decente de tratament * în judeţul Iaşi, în sistemul de stat funcţionează doar un singur Centru pentru tratamentul bolnavilor cu Alzheimer * capacitatea unităţii este insuficientă faţă de numărul mare de solicitări din partea aparţinătorilor 

În pofida nenumăratelor reforme din ultimii 20 de ani, psihiatria din România este încă tratată ca o Cenuşăreasă a sistemului de sănătate. Boala Alzheimer este afecţiunea care afectează în ultimii ani tot mai mulţi români, însă, din păcate bugetul sănătăţii este mereu prea sărac pentru a le oferi acestor bolnavi condiţii decente de tratament. Soarta bolnavului de Alzheimer în România este să rămână imobilizat, fie acasă, fie internat, dar fără să existe programe concrete pentru ei. În aceste condiţii, îngrijirea bolnavilor după spitalizările periodice în unităţile sanitare de psihiatrie este un adevărat calvar pentru aparţinători. Psihiatrii spun că maladia Alzheimer implică un dezechilibru permanent în familie, iar rudele nu ştiu cum să-şi mai îngrijească bolnavii. „Nu este simplu să ai grijă de un bătrân, mai ales dacă acesta suferă de Alzheimer. Cei mai mulţi oameni îşi pierd răbdarea cu rudele cu această cumplită boală şi au nevoie, ei înşişi, de ajutor psihologic. Este bine să îi înveţe cineva cum să reacţioneze în situaţii stresante”, a precizat dr. Victor Burlacu, coordonatorul Secţiei Exterioare Bârnova a Spitalului de Psihiatrie „Socola”.

Un singur centru în sistemul de stat
În judeţul Iaşi, în sistemul de stat funcţionează doar un singur centru pentru tratamentul bolnavilor cu Alzheimer, în cadrul Secţiei exterioare Bârnova a Spitalului „Socola”. Centrul dispune de 40 de paturi şi are un personal format din doi medici psihiatri, nouă asistenţi medicali şi nouă infirmieri. „Centrul s-a înfiinţat în anul 2008, din cauza numărului mare de solicitări venite din partea familiilor care aveau în îngrijire un bolnav de Alzheimer”, a subliniat dr. Victor Burlacu. Capacitatea unităţii este insuficientă însă, faţă de numărul mare de solicitări din partea aparţinătorilor. Unitatea are liste de aşteptare de peste 100 de persoane. „Boala Alzheimer este o demenţă care constituie începutul unei lungi degradări mintale, ce poate dura indefinit de mult. Se caracterizează printr-o pierdere a capacităţilor cognitive, a memoriei, a atenţiei, a capacităţii de coexistenţă în familie, din cauza acestor tulburări şi a altora, care se adaugă, a dezorientării în timp şi spaţiu”, a precizat dr. Răzvan Luca, medic psihiatru în cadrul Centrului pentru tratamentul bolnavilor cu Alzheimer.

Alzheimer la 45 de ani
În cadrul centrului sunt internaţi 36 de pacienţi - 21 de femei şi 15 bărbaţi. Media de vârstă este ridicată, având în vedere că demenţa este considerată o boală a vârstei a treia. Cu toate acestea, în centru au ajuns şi pacienţi tineri. „Este vorba de cazul unui bărbat de 45 de ani care a suferit un accident de muncă în străinătate. După mai multe intervenţii chirurgicale pe creier a ajuns în ţară, fiind internat de familie la Bârnova, cu diagnosticul demenţă Alzheimer post-traumatică. Cel mai în vârstă pacient are 92 de ani şi are demenţă vasculară, fiind internat la noi încă de la deschiderea centrului”, a mai precizat dr. Luca.

Subfinanţarea naşte lipsuri
Deşi o mână de oameni se străduiesc să-i îngrijească pe aceşti bolnavi, condiţiile nu sunt din cele mai bune. De cum ai intrat pe holul centrului eşti avertizat de personalul sanitar că trebuie să suporţi mirosul înţepător de urină. Este de ajuns să traversezi o singură dată holul şi nu poţi să nu remarci lipsurile. „Sunt multe nevoi ce ţin de îngrijirea bolnavilor. Avem nevoie de saltele speciale pentru bolnavi, ca să nu facă escare, lenjerie de pat, scutece, produse de igienă, halate groase şi haine pentru bolnavi, pentru că Bârnova este o zonă mai răcoroasă”, a precizat dr. Luca. Pe lângă lipsurile materiale, medicii se plâng de lipsa implicării autorităţilor locale privind calitatea drumurilor. „Drumul până la spital este foarte rău, iar pe timp de iarnă accesul este deficitar. Din acest motiv, avem nevoie de o mai mare implicare a autorităţilor locale”, a mai subliniat dr. Răzvan Luca.
Conducerea unităţii pune lipsurile din această unitate pe seama subfinanţării. Şefii Spitalului „Socola” susţin, la rândul lor că finanţarea în domeniul psihiatriei a scăzut în ultimii ani. „Din anul 2009 a scăzut finanţarea cazurilor bolnavilor cronici trataţi la Spitalul Scoola. În prezent, pentru un bolnav tratat în Centrul de Alzheimer, Spitalul Socola primeşte doar 123 de lei pe ziua de spitalizare, însă banii intră în bugetul consolidat al spitalului şi nu pot fi investiţi în clinică. În ultimii ani, bugetul Spitalului a scăzut cu 40 la sută, iar din punct de vedere financiar a fost o perioadă foarte grea”, a precizat dr. Lucian Burlea, managerul Spitalului „Socola” Iaşi. Totuşi pentru remedierea situaţiei, din acest an conducerea spitalului intenţionează ca după semnarea contractului cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate să realizeze bugete pe fiecare clinică în parte.

Coplata, sistată din cauza condiţiilor hoteliere
Dacă până acum câteva luni clinica mai încasa coplată de la bolnavii cu Alzheimer, în valoare de 1.000 de lei, aceasta a fost sistată, în urma ordinului de ministru care stabileşte clar condiţiile hoteliere din unităţile sanitare care impun această măsură. „Legea spune că fiecare rezervă trebuie să fie dotată cu baie proprie, situaţie care nu se regăseşte în fiecare salon la Centrul Alzheimer de la Bârnova. Din acest motiv, am demarat un proiect de construcţie, pentru îndeplinirea condiţiilor cerute”, a mai subliniat dr. Burlea.

Strategii pe hârtie
Demenţa trebuie recunoscută ca o problemă prioritară de sănătate publică în România. Acesta este mesajul îngrijorător pe care reprezentanţii Societăţii Române de Alzheimer l-au transmis recent Guvernului României. În urmă cu două luni, reprezentanţii Societăţii au iniţiat un plan naţional de demenţă: Strategia şi Planul Naţional de acţiuni pe perioada 2014 – 2020. „Perioada de criză pe care o traversăm nu poate fi la infinit o scuză pentru neintroducerea pe agenda publică a problematicii pacientului cu tulburări neurocognitive”, a precizat prof. dr. Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Române de Alzheimer. Potrivit acesteia, boala Alzheimer şi celelalte forme de demenţă sunt cel mai des diagnosticate în fazele tardive. Din acest motiv, perioada de supravieţuire din momentul punerii diagnosticului este de aproximativ trei ani şi jumătate, în comparaţie cu evoluţia obişnuită a bolii, de 8-12 ani. Pentru a răspunde nevoilor bolnavilor, specialiştii din cadrul Societăţii Române de Alzheimer propun guvernanţilor realizarea Registrului Naţional de Demenţă, realizarea Registrului de Cazuri Sociale, persoane fără familie, asistenţa comunitară, cu personal calificat şi instruit. „Situaţia actuală a persoanelor cu demenţă şi a îngrijitorilor acestora este dramatică. În lipsa unei decizii politice, care reprezintă etapa preliminară obligatorie în vederea elaborării şi adoptării oricărei strategii, toate eforturile sunt zadarnice. Se va menţine ignoranţa, stigma faţă de boală, iar numărul persoanelor diagnosticate va rămâne redus sau se va realiza tardiv. Vom continua să plătim mult mai mult, din cauza spitalizărilor costisitoare provocate de complicaţiile bolii din stadiile avansate, decât să investim în rezolvarea acestei situaţii”, a mai subliniat prof. dr. Cătălina Tudose.

Părăsiţi de familie
Pe lângă afecţiunea nemiloasă, marea dramă a bolnavilor cu Alzheimer este faptul că majoritatea au fost părăsiţi de familie. „S-au înmulţit situaţiile în care bolnavii au fost abandonaţi în spital. Nu este cea mai fericită situaţie şi ne afectează şi pe noi. Pacienţii în stadii avansate de boală nu îşi mai recunosc rudele, însă cred că în mintea lor mai există ceva, iar dacă ar mai veni cineva din familie care le-ar cunoaşte istoricul, care să-i îmbărbăteze, să le vorbească frumos, ar conta mult pentru liniştea şi starea lor”, a subliniat medicul psihiatru Răzvan Luca.
Pe holurile centrului de la Bârnova am întâlnit o doamnă care a fost soprană la Opera din Iaşi. „Are o voce formidabilă, când este bine dispusă ne mai încântă cu concert”, spune unul dintre asistenţi. Doamna spune că se află internată de puţin timp şi aşteaptă că fiica ei să vină să o ia acasă. „Eu sunt la recuperare puţin, însă nu mai stau mult şi voi merge acasă”, ne spune aceasta. Medicii susţin că mai primesc telefoane de la familie, însă conversaţiile sunt de-a dreptul dezamăgitoare. „Nu ne sună să ne întrebe cum se simt, ci doar dacă nu au decedat. Când le spunem că trăiesc sunt foarte miraţi, apoi ne închid telefonul. Este cinic, dar asta este realitatea”, conchide dr. Victor Burlacu, coordonatorul Secţiei Exterioare Bârnova a Spitalului „Socola”. Cristina MIHĂILĂ

* * *
Boala Alzheimer afectează zone ale creierului care controlează memoria, inteligenţa, capacitatea de judecată, limbajul şi comportamentul. Boala se asociază şi cu tulburări de comportament, de personalitate, pierderea abilităţii de a gândi corect şi de a efectua activităţile zilnice

* * *

Societatea Română de Alzheimer a alcătuit o bază de date a căminelor de bătrâni de stat şi particulare, care poate fi consultată la adresa http://www.alz.ro/lista-camine.html

* * *
La Iaşi, în regim privat, bolnavii cu Alzheimer pot fi îngrijiţi în trei centre, cu o capacitate între 20 şi 40 de paturi

***
270.000 de persoane
Aceasta este cifra persoanelor afectate de Alzheimer în România

***
36 de pacienţi sunt internaţi la Centrul pentru tratamentul bolnavilor cu Alzheimer de la Bârnova
***

„Nu ne sună să ne întrebe cum se simt, ci doar dacă nu au decedat”, -  dr.Victor Burlacu, coordonatorul Secţiei Exterioare Bârnova a Spitalului „Socola”