DEZASTRU ECONOMIC pentru ROMÂNIA: Asta este REALITATEA!

 Ţara noastră este ocolită de investitori, iar în viitorul apropiat este în pericol să piardă contracte mari în favoarea unor ţări din regiune care nici măcar nu fac parte din Uniunea Europeană.

România este una dintre cele mai neatractive ţări pentru a porni o afacere, doar Moldova şi Bulgaria înregistrează punctaje mai mici decât ţara noastră, conform raportului „Doing Business“ al Băncii Mondiale. Cei care vor să înfiinţeze o firmă în România au nevoie de cinci proceduri şi de opt zile, faţă de doar patru proceduri şi patru zile în Ungaria. În Nouă Zeelandă este cel mai uşor să porneşti o afacere nefiind nevoie decât de şase ore, se arată în raportul Băncii Mondiale. Cea mai mare problemă a ţării noastre nu este durata medie de deschidere a unei firme, ci atragerea de investitori străini. România a pierdut ani la rând investiţii majore în favorea ţărilor din regiune. Cea mai recentă investiţie pierdută a fost cea a nemţilor de la Daimler care au ales Polonia pentru a construi o uzină de motoare. Compania va investi în Polonia 500 de milioane de euro şi va crea 1.500 de locuri de muncă. Acestea locuri de muncă s-ar fi putut crea în România. Cea mai mare problemă este evident legată de infrastructură. „Infrastructura ne omoară pentru că trebuie să transportăm camioane întregi cu produse pe nişte drumuri care nu sunt deloc potrivite pentru un trafic intens, fie că este vorba de Blaj, fie de Cluj. Un lucru pe care îl discutăm, deşi nu ar trebui să îl discutăm, ci să îl facem“, a declarat Mihai Boldijar, reprezentatul nemţilor de la Bosch în România. Există, de asemenea, relatarea lui Silviu Savin, partener Ascenta Management, administrator Coresi Business Park, care susţine că unul dintre investitorii care ar fi făcut cale întoarsă din cauza situaţiei drumurilor din România ar fi fost gigantul american Apple. Compania ar fi renunţat la o investiţie la Braşov după ce un vicepreşedinte al companiei a făcut şapte ore cu maşina din Capitală la Braşov. Infrastructura nu este însă un obstacol decisiv, potrivit celor de la Dräxlmaier care s-au extins anul trecut în ţara noastră. Prezentă de peste 20 de ani pe piaţa locală, compania germană a a ales să investească în continuare în ţara noastră şi nu în Slovacia sau Polonia, ţări mult mai apropiate şi cu infrastructură mult mai bună. Motivul este simplu: „avantajul este know-how-ul pe care îl deţinem. Suntem aici de 20 de ani, avem oameni specializaţi. Este mult mai uşor să clădeşti pe o bază existentă, decât să faci totul de la început. Evident că ar fi fost mai uşor să meargă în Polonia, dar au ales Braşovul deoarece exista deja nucleul de oameni, experienţa şi tot acest ansamblu: şcoală, universitate“, explică Marius Şurani, care lucrează la Draxlmaier din 1994, fiind director general din 2006.

Avantajele ţărilor din regiune

Investitorii caută teritorii unde pot obţine cele mai bune condiţii, taxe mici, forţă de muncă ieftină, dar la fel de importantă este şi stabilitatea politică şi cea a politicilor fiscale şi economice. Astfel se explică de ce Polonia atrage majoritatea investiţiilor majore din Europa Centrală şi de Est. Polonia este singura naţiune din Uniunea Europeană care a rezistat crizei economice din 2009 şi economia care nu s-a contractat din anul 2000 şi până în prezent.  În perioada 2003-2014, în Polonia au fost create 3.379 de proiecte greenfield şi peste 820.000 de joburi. Sectoarele cele mai recomandate pentru investiţii în Polonia sunt cele din Sănătate, Auto, Electronice, Tehnologia Informaţiei, Energie regenerabilă, Design etc. Politica de investiţii din Polonia este foarte prietenoasă în sensul că legislaţia nu face diferenţa dintre un investitor local şi unul internaţional, aceştia fiind trataţi în aceeaşi manieră. În ceea ce priveşte stimulentele financiare oferite, acestea se ridică la 750 de milioane de zloţi, aproximativ 170 de milioane de euro pentru companiile care creează între 200 şi 500 de locuri de muncă. Spre exemplu, o companie din domeniul auto care deschide o uzină nouă şi angajează minim 50 de persoane poate primi un ajutor de stat de peste 35 de milioane de euro. Dacă o firmă se extinde şi creează noi locuri de muncă atunci ajutorul poate fi de 10 milioane de euro. Polonezii oferă şi mai mulţi bani pentru companiile care optează pentru locaţii din estul ţării, conform raportului „Invest în Poland“. De asemenea, reducerile de taxe, variază între 15 şi 50% în funcţie de localizarea şi mărimea companiei. În cazul investiţiilor semnificative, reducerea de impozit pe venit se poate întinde pe o perioadă considerabilă. În cazul investiţiilor în valoare de 20 de milioane zloţi şi intensitatea ajutorului de 40%, investitorul nu ar tebui să plătească impozit datorat până la 8 milioane  zloţi, conform datelor companiei PriceWaterhousecoopers. Pentru perioada 2014-2020, Polonia rămâne primul beneficiar de fonduri europene, cu un total de 105,8 miliarde euro alocaţi, din care 72,9 miliarde euro pentru politica de coeziune şi 28,5 miliarde euro pentru agricultură. Polonia are peste 2.800 km de autostrăzi, 23.000 km de cale ferată, iar transportul maritim este bine dezvoltat şi deservit de porturile Gdansk, Gdynia şi Szczecin de la Marea Baltică.

În ceea ce îi priveşte pe vecinii unguri, legislaţia de aici nu face deosebire între companiile cu participatie străină şi companiile naţionale. Pentru înfiinţarea unei companii, contabilitate, angajarea personalului şi lichidare, companiilor cu participatie străină li se aplică în mod unitar legislaţia în vigoare, toate companiile fiind considerate societăţi ungare. Guvernul ungar oferă reduceri de taxe pentru perioada postinvestiţiei. Este vorba de o scutire de la plata a 80% din taxa pe profit timp de 10 ani de la instalare. Până la cifra de afaceri de 500 milioane HUF (1,8 milioane euro) rata impozitului pe profit este de 10%. Peste 500 milioane HUF a cifrei de afaceri, rata impozitului pe profit este de 19%. Condiţiile sunt: valoarea minimă a investiţiilor de 10 milioane euro, minim 150 de noi locuri de muncă create, sau investiţii de peste 3,3 milioane euro şi 75 de noi locuri de muncă create în regiunile slab dezvoltate.  Pentru crearea de locuri de muncă se oferă 1,2-3 milioane euro pentru proiect cu condiţia să se creeze minim 250 noi locuri de muncă în locaţii defavorizate sau 150 de locuri de muncă în locaţiile cele mai defavorizate. Pentru creşterea nivelului profesional ungurii oferă 25-90% din costul şcolarizării, maxim 1 milion de euro, dacă sunt create între 50 şi 500 de locuri de muncă, maxim de 2 milioane euro, dacă sunt create peste 500 de locuri de muncă, conform datelor de la Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine. Ungaria deţine o infrastructură de transport rutier dezvoltată care numără peste 1.400 de km de autostradă.

Pe lângă Polonia şi Ungaria, ţara noastră trebuie să concureze acum şi cu ţări care nu sunt membre ale UE, ci doar state candidate precum Serbia şi Macedonia.

Concurenţă din partea ţărilor non-UE

Investiţiile străine directe în Serbia au fost de 1,5 miliarde de euro, în 2014, iar în perioada ianuarie-octombrie 2015 Serbia a primit 1,7 miliarde de euro. Din anul 2000 şi până în prezent Serbia a atras 24 de miliarde de euro investiţii străine, printre companii numărându-se FIAT, Telenor, Stada, Microsoft, Coca-Cola, Delhaize, Michelin, Gazprom, Bosch, Siemens şi Intesa Sanpaolo. Printre cei mai mari investitori în Serbia se numără Olanda, Austria, Italia şi Norvegia. Pe lângă ţările din Uniunea Europeană, de Serbia se mai arată interesaţi şi investitorii chinezi. În 2014, guvernul sârb a anunţat că firma China National Electric Engineering Co va investi 1,4 miliarde de dolari în dezvoltarea de parcuri industriale, centrale electrice şi alte uzine. De asemenea, coridorul 11 de autostradă în valoare de 334 milioane de dolari este construit de chinezii de la Shandong, după ce China Road and Bridge Corporation a finalizat la finele lui 2014 podul Zemun-Borca care a costat 260 de milioane de dolari. Serbia are în prezent 654 de km de autostradă şi 23 km de drumuri expres. Cotă de impozitare a profitului este de 15%, în Serbia, în timp ce companiile din România plătesc 16%.