UE şi SUA, prinse în capcana şomajului

SUA trebuie să creeze circa 4 milioane de locuri de muncă pentru a reveni la nivelurile anterioare crizei financiare şi economice, însă cifra nu ia nici măcar în calcul faptul că 'numărul persoanelor care îşi caută de lucru creşte cu circa 1,5 milioane pe an'. Nu mai puţin de 42,7% dintre cei fără un loc de muncă sunt şomeri pe termen lung (şomeri de mai bine de 27 de săptămâni).

De cealaltă parte a Atlanticului, în majoritatea ţărilor europene, şomajul nu a făcut decât să crească de la sfârşitul lui 2010, doar 10 din cele 27 de state membre ale UE înregistrând o scădere a ratei şomajului, potrivit raportului OIM.

În general, la categoria de vârstă 15-24 de ani rata şomajului este dublă comparativ cu alte grupuri de vârstă şi a atins recorduri istorice în ţările din sudul Europei. În schimb, din 2007, Germania şi Luxemburg au reuşit să reducă şomajul în rândul tinerilor.

În ceea ce priveşte nesiguranţa locurilor de muncă, OIM menţionează că în UE există 42 de milioane de lucrători cu normă redusă, din care cel puţin 20% ar dori să lucreze mai multe ore pe săptămână.

'În Grecia şi Spania, incidenţa muncii cu normă redusă atinge 58% şi respectiv 49%' în ciuda faptului că angajatul ar dori să lucreze cu normă întreagă, apreciază analiştii OIM, care avertizează că această situaţie poate atrage după sine riscul sărăciei şi a protestelor sociale în 17 din cele 24 de ţări ale UE care au fost analizate.

Deşi situaţia nu este deloc bună pe piaţa muncii, OIM remarcă faptul că profiturile companiilor SUA au revenit în mare măsură la nivelurile de dinainte de criză, deoarece companiile au reuşit să-şi eficientizeze producţia prin intermediul reducerii costurilor, 'ceea ce le-a permis să-şi crească profiturile'. În pofida acestei recuperări, 'investitorii nu au răspuns'. Şi în Europa, 'activitatea investiţională se menţine slabă'.

Per ansamblu, situaţia privind locurile de muncă s-a deteriorat din toate punctele de vedere în ultimii patru ani şi în prezent deficitul forţei de muncă este de 50 de milioane la nivel mondial, comparativ cu nivelurile înregistrate înainte de declanşarea crizei economice, deşi Asia şi America Latină oferă oarecare speranţă în materie de locuri de muncă. OIM mai atrage atenţia că situaţia actuală nu ne permite să credem că economia mondială va creşte în următorii doi ani într-un ritm suficient pentru a acoperi acest deficit şi pentru a oferi locuri de muncă pentru cele 80 de milioane de oameni care vor intrat pe piaţa muncii în acest interval de timp.

Degradarea ratei şomajului în mare parte a economiilor considerate avansate, precum şi a condiţiilor de muncă, se reflectă în 'indicele de revoltă socială', conform căruia regiuni precum Africa subsahariană, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu au înregistrat o creştere a riscului de revolte populare. La cealaltă extremă se situează Asia şi America Latină, unde recuperarea locurilor de muncă şi, în cazul anumitor ţări, îmbunătăţirea calităţii acesteia au dus la o reducere a riscurilor de revoltă.

Sursă:

http://www.stiriexterne.com/europa/stiri-din-europa/uniunea-europeana/2666-ue-si-sua-prinse-in-capcana-somajului