Afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i... ars leopardu’
Dimensiune font:
Titlul acestor rânduri reprezintă o parafrază la o cunoscută zicere, şi am apelat la el întrucât mi s-a părut a fi adecvat subiectului; deşi, recunosc, aş fi putut folosi şi o altă parafrază, precum „când doi se ceartă, Iaşul pierde”.
Pentru a ajunge la miezul subiectului, puţină istorie. Pe strada Lăpuşneanu, cândva, exista o clădire cu valoare de monument istoric, cunoscută sub numele de Berăria/ Coloseul Bragadiru sau Hala de bere; finalizată în 1906, era considerată „o adevărată bijuterie arhitectonică şi o emblemă a principalei străzi de promenadă a Iaşului” şi „un loc de întâlnire a lumii mondene, a scriitorilor şi artiştilor”. Afectată de un incendiu, prin anii 20, a fost reconstruită şi a mai funcţionat ca berărie, inclusiv cu numele de „7 noiembrie” (de, era după „înfrăţirea” cu ruşii...), iar apoi a devenit cinematograful „Tineretului” – acesta din urmă dându-şi obştescul sfârşit pe 15 aprilie 1994...
Focul, se pare, a urmărit clădirea ca un destin blestemat. În 2014, clădirea, aşa părăsită cum era, a fost afectată de încă un incendiu (ce a distrus în totalitate acoperişul), provocat de un om al străzii, care îşi făcuse culcuş în fostul cinematograf. De altfel, vagabonzii dăduseră şi până atunci de lucru proprietarului din acte a imobilului – RADEF România Film, care îl igienizase de mai multe ori (la un moment dat, au fost scoase din interior 7 maşini de gunoi!), dar, de fiecare dată, oamenii străzii reveneau, în ciuda faptului că intrările erau blocate cu plasă sudată, lacăte şi lanţuri.
Am folosit intenţionat expresia „proprietarul din acte”, pentru că aici se află explicaţia părăsirii, vreme de mai bine de două decenii a unei clădiri monument istoric şi emblemă. Lăsarea în paragină se datorează unui litigiu între RADEF şi Biserica Banu, privind drepturile de proprietate asupra terenului şi construcţiei. Parohia Banu a acţionat în judecată statul român, motivând că terenul şi clădirea fuseseră confiscate de la biserică de către regimul comunist, în 1948. Alte surse susţin că, de fapt, terenul ar fi fost concesionat de către biserică, pe termen de un secol, proprietarului fabricii de bere Bragadiru, care a construit aici o berărie purtând acelaşi nume.
Să ne amintim lucruri de dată mai recentă: pentru refacerea străzii Lăpuşneanu s-a cheltuit o mulţime de bani; echivalentul a circa 13 milioane lei, fonduri europene, şi peste 400.000 lei, cofinanţare din partea Primăriei (a se citi de la contribuabil!). Din păcate, într-un anume fel, banii pot fi consideraţi a se fi dus pe Apa Sâmbetei, atâta vreme cât comparăm strada cu pricina cu o gură dotată cu dinţi noi-nouţi, dar care are o carie pe cât de mare, pe atât de urâtă. Pentru că degeaba pe clădirea respectivă, spre strada Lăpuşneanu, e vopsit gardu’ (a se citi ruina este acoperită cu o pânză imensă, pe care figurează frumoasa imagine de altădată a imobilului), când în lateral şi în spate situaţia arată cu totul altfel, cu leopardu’ ars!
Cred că ar fi cu totul preferabil să se renunţe la orgolii, sau litigiul să fie rezolvat cu maximă celeritate, şi, indiferent cine, să refacă imobilul...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau