Afară-i vopsit tehnocratu’ – înăuntru-i cu totul altu’

Cei mai mulţi dintre cei care au văzut titlul de mai sus e posibil să nu ştie că-i vorba de o parafrază. La ce anume? La un o manifestare des întâlnită prin târguri şi târguşoare pe parcursul secolului trecut, cunoscută sub numele de bâlci, în cadrul căruia, printre alte lozinci menite a motiva fraierii să-şi cheltuiască banii, la loc de cinste se situa cea care afirma că „afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’”.
Fără îndoială, România e evoluat. Un semn neîndoielnic este şi acele că bâlciurile nu se mai organizează în forma lor clasică, şi în fiecare an, ci au fost transferate pe scena politică, unde au loc ori de câte ori sunt alegeri locale, parlamentare sau prezidenţiale. La transferul fenomenului dintr-un domeniu în altul a contat, cu siguranţă, faptul că la scena politică se uită mult mai mulţi fraieri, de a căror credulitate – apoi de ai căror bani – se poate profita la o anvergură altfel de neatins.
Nu alta e situaţia în aceste zile, când se moşeşte componenţa viitorului legislativ, dar şi, aici e interesul cel mare, al viitorului executiv. Spre deosebire de bâlciurile de altădată, nu mai pot fi considerate/prezentate drept puncte de atracţie specimene precum „femeia-sirenă”, „băiatul-lup”, „înghiţitorul de săbii”, „aruncătorul de flăcări” ş.a,m.d.
Pentru mulţi, atracţia actualelor alegeri pare a fi un personaj care, până acum vreo două zile, era înfăţişat, din raţiuni înalte, drept tehnocrat, deşi avea un evident trecut politic, şi, poate, şi un viitor de acelaşi fel. N-am acum timp să demolez mitul tehnocratului, căci mi-am propus să abordez alt călcâi al lui Ahile al respectivului, şi anume inconsecvenţa.
În mai, acest an, personajul declara, sus şi tare, că „nu va participa la alegerile parlamentare şi că nu va face o alegere partinică”. În octombrie, părea a fi acelaşi, subliniind că rugase liderii PNL şi USR să nu se folosească de imaginea sa în campania electorală”. La fel şi în noiembrie, când afirma că nu poate „fi eficient într-un proiect în care nu crede”; însă deja lucrurile păreau nuanţate, dacă avem în vedere răspunsul „nu ştiu” la întrebarea „după acest mandat, dacă va fi să rămâneţi premier, veţi intra în PNL sau USR?”.
Ei bine – deşi nu e de loc bine din punctul de vedere al consecvenţei -la finele săptămânii trecute consemnam, ciudat, pe o reţea de socializare, o confesiune care schimbă fundamental tot ce părea a fi altfel: „PNL şi USR mi-au propus să mă susţină pentru a continua să conduc Guvernul dacă, împreună, vor susţine o majoritate parlamentară. Dacă răspunsul este pozitiv, sunt hotărât să construiesc o guvernare responsabilă, deschisă şi onestă”. Numai răuvoitorii ar putea explica schimbarea făcând trimitere la o declaraţie făcută, anterior, de către locatarul de la Cotroceni, în care se preciza că «nu voi nominaliza un premier independent politic. Cred că Cioloş… ar trebui să îşi declare măcar adeziunea sau preferinţa pentru partidul cu care ar putea să colaboreze după alegeri». Tot răuvoitorii ar putea şi taxa drept neîntâmplătoare exprimarea preferinţei de către cel vizat pentru acelaşi partid care l-a dat şi pe actualul preşedinte.
Bâlciuri noi, năravuri vechi…