Anvelopa şi gogoaşa

Supărare mare în aceste zile printre sindicalişti, în special a celor din Educaţie. Salariile nu se mai măresc de anul viitor. Adică se măresc, dar nu cu 50 la sută, ci doar cu 25 la sută. Cine spune asta? Olguţa Vasilescu. Nu e şefă la Finanţe, dar nu contează. E şefă la Muncă, a administrat timp de mai bine de patru ani destinele unui oraş precum Craiova.
Acum, după ce a turuit în stânga şi-n dreapta că va mări salariile bugetarilor, s-a trezit că nu mai are bani. Efortul bugetar? O bagatelă de vreo 16 de miliarde de lei numai până la finele lui 2018, echivalentul a aproape o zecime din PIB. O nimica toată, ar spune unii, după modul în care motoarele economiei încep din nou să duduie. În realitate însă, când ai de pus aceşti bani lună de lună la socoteală, efortul parcă devine puţin cam mare. Iar miniştrii din Cabinetul Grindeanu încep să-şi cam dea seama de asta.
Primii care au ieşit la rampă au fost, cum altfel, sindicaliştii din Educaţie, cei vizaţi direct de aceste promisiuni. Aceştia au pus punctul pe „i”, atrăgând atenţia PSD şi Guvernului că trebuie să scoată bani din piatră seacă, în condiţiile în care majorările salariale au fost piatra de temelie a campaniei electorale a acestui partid. „Cine a promis, să plătească”, ne spun acum sindicaliştii, care s-au văzut din nou duşi cu zăhărelul, ca şi cum nu s-ar fi învăţat, de vreo 25 de ani încoace. La o analiză mai atentă, vedem totuşi că nici asta cu „dusul cu zăhărelul” nu mai e ce-a fost odată. După cum se comportă, sindicalistul român pare învăţat şi chiar împăcat cu ideea trasului în piept de către guvernanţi. Mai mult, înclin să cred că este chiar un joc asumat de ambele părţi, în care cine ţipă mai tare primeşte ceva. Că n-or fi 50 la sută, ci doar 25 de procente în plus la salariu, tot e un câştig. Nu ştiu pe unde or scoate guvernanţii cămaşa cu restul categoriilor bugetare care, ca de obicei în astfel de momente, se simt puternic... discriminate.
Cu toată ofuscarea bugetarilor, o latură bună are şi această analiză pe buget. Pentru prima oară în ultimele luni, l-am văzut din nou la faţă pe ministrul de Finanţe. Nu-i mai pomenim numele, căci nu ştim dacă vom mai auzi multă vreme de el. Cert este că acesta a confirmat spusele Olguţei, şi anume, că „anvelopa bugetară” nu permite un efort bugetar mai mare de 75 de miliarde de lei, cât a fost preconizat pentru creşterile salariale ale tuturor bugetarilor. Vă lăsăm pe dumneavoastră să faceţi calculele, pentru a vedea câte taxe şi impozite trebuie să mai plătim pentru ca Olguţa să-şi poată onora promisiunile în faţa electoratului.
Deocamdată, pe la Palatul Victoria adie vântul schimbării. Ieri, la votul pe legea salarizării unitare, nici primul-ministrul Grindeanu, nici ministrul de Finanţe, nu au catadicsit să apară. O fi vreun semn? Cert este că bugetarii, cel puţin cei din educaţie, s-au mai fript odată cu legi adoptate doar pentru asigurarea unei aparente păci sociale. Se întâmpla cu vreo zece ani în urmă, când partidele au votat în cor alocarea prin lege a 6% din PIB pentru Educaţie. Nu spunem că şcoala românească nu merită un efort bugetar. Numai că, la fel ca şi acum, gogoaşa servită sindicaliştilor s-a dovedit mai mare decât anvelopa bugetară a Guvernului, ciuruită din toate părţile de solicitări şi de datorii demult neplătite. Iar până ce nu vom învăţa că pentru a cheltui mai înainte trebuie să produci, scamatori de genul Olguţa Vasilescu îşi pot vinde în continuare gogoşile la colţ de stradă, fără nicio oprelişte.