Atenţie, români: vi se pregăteşte ceva. Românesc şi bun!

De mai multă vreme, mă preocupă două subiecte, ce au un punct de convergenţă. aşa încât am decis să le tratez împreună.
Pe de o parte, mă bucură faptul că, într-o competiţie extrem de intensă, la care participă „jucători” tari, reprezentând companii multinaţionale – mă refer la piaţa retailerilor de bricolaj – companii româneşti au reuşit să se impună şi să ocupe poziţii de top. Astfel, într-o analiză efectuată de wall-street.ro, pe baza rezultatelor obţinute anul trecut şi publicate de ministerul de Finanţe, piaţa respectivă este dominată, în ordine, de către Dedeman, Lerroy Merlin şi Arabesque (prima şi a treia fiind autohtone).
De departe, Dedeman este liderul pieţei, reuşind prestigioasa performanţă a depăşirii pragului (nu doar psihologic!) de un miliard de euro în afaceri, şi înregistrând, totodată, un profit în creştere de aproximativ 20 la sută. Sporurile contabilizate la această companie sunt pe multiple planuri, începând de la profit, continuând cu numărul de magazine (45, deschise în mai toată ţara), şi sfârşind, last, but not least, cu numărul de angajaţi, număr ajuns la impresionanta cifră de peste 9.200. Şi lucrurile nu se opresc aici: potrivit datelor sintetizate de către o companie poloneză, deja în urmă cu doi ani Dedeman devenise al patrulea cel mai mare retailer de bricolaj din spaţiul Europei Centrale şi de Est!
Care să fie secretul acestei reuşite? E greu de spus în doar câteva cuvinte. Pare a fi întruchiparea visului despre reuşită transpus în ţara noastră, dacă ţinem seama că firma a fost înfiinţată doar în urmă cu 25 de ani, de către, pe atunci, doi fraţi proveniţi dintr-o familie modestă , dintr-un sat din judeţul Suceava, şi care, după ce studiaseră matematica la Iaşi, au pornit în afaceri aproape de la zero, adică prin deschiderea unui modest magazin. Performanţa lor este cu atât mai notabilă cu cât, conform presei, au procedat atipic, adică nu au făcut afaceri cu statul, nu s-au plasat în slujba unor structuri/grupuri de interese mai mult sau mai puţin oculte, nu au desfăşurat operaţiuni la limita sau în afara legii. În sinteză, Dedeman este un exemplu că şi „ai noştri” pot reuşi...
Al doilea subiect care m-a preocupat a pornit de la întrebarea de ce oare un asemenea rezultat nu a putut fi consemnat şi pe o altă piaţă, aceea a hiper şi supermarketurilor de produse alimentare (dar nu numai), dominată, cât se poate de evident, de companii venite din afară.
Iată, însă, că, în viitorul nu foarte îndepărtat, situaţia s-ar putea schimba. O companie românească extrem de puternică (nu-i dau numele, deocamdată) are planuri mari în acest domeniu. A investit sume impresionante în cumpărarea de spaţii şi terenuri, în foarte multe locuri din ţară, şi se pregăteşte să intre pe piaţă. Din câte am înţeles, vânzând produse sută la sută româneşti şi oferind altor mii de români locuri de muncă. Nu-mi rămâne decât să urez succes deplin acestui benefic proiect şi ca el să „molipsească” tot mai multe firme din ţara noastră!