Bacalaureat fără matricolă
Dimensiune font:
Emoţii mari, astăzi, pentru tinerii clasei terminale de liceu – Ministerul Educaţiei va afişa rezultatele examenului de bacalaureat, al 27-lea după ce evenimentele din 1990 au rupt matricola. Sau, mai corect spus, pentru părinţii lor fiindcă tinerii par mai liniştiţi. Unii ştiu că s-au pregătit bine şi se aşteaptă la note mari, alţii oricum nu-şi fac griji că n-au de ce. Rezultatele lor şcolare nu dovedesc nicio aplecare către carte, ci dimpotrivă, o batjocură, dar nu-i nicio supărare, nu trebuie să fim cu toţii şcoliţi. Singura pierdere este financiară, iar minusul este trecut în dreptul statului, care a cheltuit de pomană cu ei.
Pentru mulţi dintre tineri examenul de maturitate este doar o distracţie, un pretext de a spune bancuri cu amicii şi de a-şi da check-in pe Facebook, că aşa e cool. Nu-i criticăm, ci doar constatăm. Pentru alţii, este un moment de bilanţ, un moment în care îşi măsoară cunoştinţele adunate în douăsprezece ani de studiu.
Cândva, Bacalaureatul era un moment remarcabil în viaţa oricărui tânăr. Pe vremea caleştilor boiereşti, era un bilet aurit către universităţile din străinătate, de unde tinerii se întorceau tobă de carte. Cei care îşi aflaseră visele şi banii necesari pentru a le îndeplini deja ştiau că imediat ce vor avea diploma de bacalaureat vor putea ajunge la Berlin, Paris sau Viena, oraşe ale căror şcoli au dat României unii dintre cei mai buni ingineri, medici şi profesori. Cei care încă le mai căutau purtau în gând amfiteatrele din Iaşi, Cluj sau Bucureşti, de unde s-au întors cu mare mândrie ca licenţiaţi şi au muncit pe brânci ca să-şi demonstreze priceperea în domeniul în care s-au pregătit. Nu de alta, dar trudiseră cu greu pe băncile facultăţilor şi nu ar fi vrut să se facă de râs.
Cu mulţi ani în urmă, era important nu doar ce ştii şi cum aplici, dar şi ceea ce „spune lumea despre tine”, vorba tatei, care m-a învăţat că „a fi om e lucru mare” şi că-i păcat să ne batem joc de noi. La vremea când, elevă fiind, am susţinut Bacalaureatul, am trăit un sentiment profund de recunoştinţă pentru toţi cei care mi-au fost alături şi cu adevărat am avut emoţii aşteptând rezultatele. Pentru noi, foştii liceeni cu matricolă, actualmente oamenii dintre două lumi, Bacalaureatul era un moment de hotar, unul al alegerilor conştiente şi asumate – fie intrai „în câmpul muncii”, fie mergeai mai departe şi te luptai cu mii de tineri pentru un loc la facultate. Cumva lumea se împărţea clar în două şi social, şi intelectual, iar alegerile tinerilor ţineau cont şi de aceste aspecte.
În vremurile 2.0 lucrurile stau altfel sau cel puţin aşa se văd de la marginea terenului. Sunt tineri de o valoare incomensurabilă, care au deja în buzunar biletul doar dus către universităţi ale căror diplome le vor permite să aibă o viaţă în care România va mai fi prezentă doar în albumul cu amintiri de familie. Pentru ei, toate gândurile bune şi reverenţe, dacă vor reveni, pentru că vom avea nevoie de ei. Ei ar putea să refacă sistemul educaţional astfel încât să poată oferi oricând specialişti ce pot ridica economia şi nivelul de viaţă. Tot ei ar putea redefini statutul liceanului şi al absolventului de bacalaureat, care ar trebui să fie o persoană integră, cu voinţa şi forţa de a-şi schimba destinul, nu un aspirant la ajutorul de şomaj, aşa cum sunt mulţi. Lor, acestor tineri grozavi, le-aş prinde o matricolă, însă numărul ar avea o altă semnificaţie şi ar arăta cât de mulţi sunt cei care pot schimba România dacă vor. Chiar şi printr-un examen de Bacalaureat.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau