Bucuriile lui Cireşar
Dimensiune font:
„E atâta frumuseţe pe lume şi noi ne tot plângem de tot felul de prostii, e atâta bucurie, iar nouă ni se pare că nimic nu ne mai ajunge”, a exclamat ieri o amică de-a mea, după ce a privit, încă o dată, la poza copilei ei, ajunsă prin propriile puteri la una dintre cele mai faimoase universităţi din lume. Mama, evident emoţionată, nu s-a gândit deloc la cât de multe sacrificii a făcut pentru copila ei, la cât de mult a muncit tânăra noastră moldoveancă, ci s-a uitat doar la sclipirile de fericire din ochii fetei, pentru care succesul nu este un scop, ci doar o constatare. Şi pentru că astăzi este 1 Iunie, aş fi vrut să o întreb despre cele mai frumoase amintiri din copilărie, dar ar fi fost inutil pentru că în ochii unui prunc totul este minunat. De la bondarii şi buburuzele după care aleargă şi ar vrea să le descânte, până la mingea de fotbal găurită de ciobul în care a aterizat ultima oară şi până la păpuşa cu părul smuls de atâta coafat ori ultimul telefon primit, dacă este să ne uităm şi către adolescenţi.
Iunie este prin definiţie o lună a bucuriei şi a culorilor, a cireşelor şi a zâmbetelor largi. Şi cum ar putea fi altfel când începe cu una dintre cele mai frumoase aniversări pe care tare mi-ar plăcea să le trăiesc în fiecare zi -- cea a copilăriei. Nu ştiu să existe vreo persoane care să nu surâdă cu drag la amintirea zilei de 1 Iunie, chiar dacă poate este singurul moment din an în care o face. Mi-ar plăcea, este foarte adevărat, să privim cu multă atenţie la copii nu doar de ziua lor, ci în fiecare moment, pentru că poate aşa nu vom mai fi ţara cu cei mai mulţi prichindei sărmani din Europa, că poate în acest fel nu vom mai deschide clasamentele legate de numărul mare al mamelor minore ori ale adolescentelor abuzate ori traficate. Dar uite că nu mereu gândurile se potrivesc cu realitatea, chiar dacă unul dintre principiile fizicii cuantice spune că tot ceea ce emitem se întoarce la noi în formă materializată. Sau poate că ar trebui să fim mult mai mulţi care să-şi dorească într-adevăr să vadă doar Lumina din oameni pentru ca lucrurile să se schimbe.
Iunie, sau Cireşar, este una dintre cele mai frumoase luni ale anului poate şi pentru că dă tonul celei mai mari vacanţe de peste an şi cine spune că nu o aşteaptă cu sufletul la gură nu este deloc credibil. Hai, recunoaşteţi, câte ghiozdane nu aţi aruncat după uşă pe 15 iunie, când aţi auzit ultimul clopoţel la şcoală? Şi câte chiote nu aţi tras când aţi aflat planurile de vacanţă? Apoi, când şotiile au lăsat loc nostalgiilor adolescentine, câte cununi nu aţi împletit din flori de sânziene, la sărbătoarea minunată de la final de Cireşar?
Şi dacă astăzi tot vorbim despre copilărie, vă invit la o moment dedicat ei şi vă întreb care a fost cea mai frumoasă amintire de pe vremea pantalonilor scurţi şi a fustiţelor cu bretele? Iar dacă Cireşar a dat tonul bucuriei, primiţi-l aşa cum trebuie – cu zâmbete oferite copilului din voi.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau