Caloriferul cu gheaţă fierbinte
Dimensiune font:
Există, l-au inventat firmele de termoficare şi l-au pus în producţie asociaţiile de locatari, acei cerberi care păzesc straşnic orice variaţie a gigacalorimetrului din subsol. Primele au grijă să-l alimenteze cu facturi de coşmar, care ard buzunarele, iar restul să îl păstreze în starea de bloc de gheaţă fie pentru că pensionarii nu vor căldură şi fac de strajă la robinetul de agent termic, fie pentru că pe scară sunt datorii şi drept pedeapsă, restanţierii vor crăpa de frig în case.
Povestea se repetă în fiecare sezon rece şi nu pare a avea sfârşit. De cum dă prima brumă încep scandalurile pe la asociaţiile de proprietari şi furnizorii de căldură – ba că sunt datorii şi până nu vor fi plătite nimeni nu va vedea niciun grad în plus în casă, ba că oamenii nu vor căldură pe motiv că nu au bani s-o plătească ori că firma de termoficare nu are suficient combustibil aşa că se aşteaptă Crăciunul, că poate se mai adună vreun creiţar în cont pentru cărbuni. Asta după ce pe timpul verii auzi tot felul de veşti legate ba de debranşare, că-i mai bună şi centralele de apartament sau sobele sunt singura soluţie, ba că la reţeaua de termoficare sunt cele mai ieftine servicii. Între timp, managerii de la căldură adună, socotesc datorii, pun dobânzi, iar preşedinţii de scară, care se cred un fel de Dumnezeu pentru cei care locuiesc la blocuri, ameninţă că nu vor da drumul la gigacalorimetru. Ei sunt şefi, la fel de răi ca şi cei care administrează blocurile şi care îşi permit să instige oamenii. Considerând că aşa îi vor determina pe restanţieri să-şi dea ultimul leu pe tejgheaua lor, onor cei care au grijă de confortul locatarilor de la blocuri au tipărit fiţuici cu numele celor care au datorii şi le-au împrăştiat, gândind că dacă îi fac de râs pe oameni caloriferele se vor încălzi brusc. Ceva de genul metodelor aplicate pe vremea lui Cuza, când hoţii erau plimbaţi cu ocaua mare de gât prin târg şi îşi cereau public iertare.
Nu-i apăr pe restanţieri, dar sunt persoane care într-adevăr nu pot plăti facturile la căldură, care cresc de la an la an. Înţeleg şi politica firmelor de termoficare, care şi-au ales să vândă căldură tocmai ca să scoată profit, deci nu există loc de politică socială. Nu aprob atitudinea preşedinţilor asociaţiilor de locatari care se cred stăpâni şi nici pe cea a administratorilor de blocuri, care deodată s-au văzut şefi plătiţi cu banii noştri.
Dacă am scos la iveală problema ar trebui să oferim şi soluţia, nu? Eii, de abia aici treburile se încurcă – dacă firma de termic nu încălzeşte apartamentele nu câştigă, deci afacere ioc. Dacă îi lasă pe datornici în pace este cam aceiaşi brânză – nu adună bani. Dacă acceptă debranşările, din nou o paşte falimentul. Cam greu de luat o decizie! Dacă eşti consumator, ai de ales – renunţi la sistemul centralizat şi îţi cumperi centrală termică sau îţi construieşti sobă, ambele variante fiind la fel de costisitoare. Dacă nu ai bani, crăpi de frig fiindcă radiatoarele nu sunt deloc o soluţie, dat fiind preţul ridicat al curentului electric. Ei, şi ca de fiecare dată când ne încurcăm în iţe sociale, ochii se îndreaptă către stat, care face şi el ce poate – a dat subvenţii pentru căldură, a plătit ajutoare sociale şi poate ar trebui mai des să întrebe de ce este aşa de scumpă căldura. După cum se vede, ne furăm singuri căciula – firmele de termoficare vând scump, lumea nu are bani, datoriile cresc, apar debranşările şi ameninţările cu biciurilea datornicilor în piaţa publică şi ne întoarcem de unde am plecat, sperând ca iarna să fie blândă şi primăvara să vină mai repede. Ori să ne mutăm la tropice...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau