Ce ar mai fi de spus?

Deşi au trecut zile bune de la alegeri, politicieni şi analişti încă mai caută explicaţii pentru succesul masiv înregistrat de PSD în lupta pentru parlamentare. Unii arată cu degetul spre Iohannis, alţii spre Cioloş. Cei mai înverşunaţi indică spre Kovesi, Justiţie sau serviciile de informaţii, care ar face jocurile unuia sau altuia, dar în niciun caz ale PNL. Adevărul este rostit însă doar cu jumătate de gură, iar asta chiar de către unii dintre liberali. Cum poţi să câştigi nişte alegeri cu oameni paraşutaţi de la Bucureşti fie pe liste, fie în fruntea filialei judeţene de partid, aşa cum s-a întâmplat la Iaşi, bunăoară? E adevărat, votul uninominal a devenit istorie, însă nu poţi ascunde pe liste cu personaje de care n-a auzit nimeni şi să speri că umflându-le cu pompa înainte de alegeri vei face, vorba românului, din rahat bici, iar din bici să sară... scântei.
E drept, acelaşi lucru s-a întâmplat pe listele PSD, veţi spune, unde ex-ministrul Bănicioiu a fost propulsat pe o poziţie super-eligibilă la Camera Deputaţilor. PSD nu avea de făcut însă decât să-şi conserve rezultatul de la alegerile locale, să-şi mobilizeze propriii primari, în vreme ce liberalii ar fi trebuit să muncească de două ori mai mult. Iar dacă în mediul urban am mai avut parte de un miting, de nişte dezbateri televizate, cine să oprească tăvălugul PSD în mediul rural, unde oamenii însă mai votează cu Iliescu, fără a auzi măcar de Nicuşor sau de tehnocratul Cioloş? Unde mai pui că interdicţia la bannere şi afişe electorale în campanie, prin mărinimia AEP, nu a făcut decât să sporească, dacă nu neştiinţa, cel puţin inerţia românului în privinţa opţiunilor de vot. Cu alte cuvinte, dacă pe toate canalele ni se spune că toţi sunt la fel, toţi ne fură, măcar pe ăştia îi cunoaştem, nu-i aşa?
Iohannis şi Cioloş? Da, poate că a fost vina lor, dintr-un singur punct de vedere. Au pozat permanent în apolitici, deşi au acceptat să se implice, cu jumătăţi de măsură în campanie. Adică, preşedintele ales din partea PNL s-a descalificat atunci când i-a cerut lui Cioloş să îşi clarifice opţiunile politice, în vreme ce acesta din urmă a preferat să pozeze în tehnocrat, deşi participa la mitingurile liberalilor. Ce încredere să mai ai în astfel de personaje? Măcar dacă pe perioada mandatului ar fi luat nişte măsuri mai de Doamne-ajută, care să ne aducă aminte de „România bunului simţ” votată de Diaspora şi clamată, mai apoi, de mişcarea post-Colectiv. Nu am avut însă parte de aşa ceva. Dimpotrivă, scandalurile de corupţie s-au ţinut lanţ în Sănătate, în vreme ce dosarele grele – vezi Microsoft sau Turceni - au scos la iveală încrengături ale acestui flagel care au atins toate palierele politice, inclusiv parohia liberală, începând de la Pinalti, Stavarache sau Blaga şi până la imaculata Gorghiu.
Cu alte cuvinte, au câştigat pesediştii alegerile? Mai degrabă am putea spune că liberalii le-au pierdut lamentabil, prin ei înşişi, dacă ar fi să parafrazăm un slogan. Nici măcar nu ar avea pretenţia să spună, ca la fotbal, că au jucat bine, dar n-au avut şansă. Au avut de partea lor şi arbitrii, şi terenul, până şi vremea, dar de atât au fost în stare. Până la urmă, prin rezultatul de duminică, PNL nu a făcut decât să revină la scorul real din sondaje şi al ultimelor alegeri. Totodată, a repus pe tapet criza cronică de identitate, lipsa unor oameni credibili, demonstrând din nou că oricâte alianţe şi lideri de împrumut ai tocmi, în politică, unu plus unu rareori fac doi. Iar vânzoleala pe care o vom vedea în următoarea perioadă în tabăra liberală, după demisiile generate de acest eşec, nu reprezintă decât începutul. Un început pe care foştii pedelişti probabil că îl aşteaptă demult...