Ce mai faci, uăi?

 

Mă iertați, am greșit, formularea corectă era „Cmf, uăi?” ca să mă exprim în limbaj de Facebook. Cu siguranţă aţi observat cât de multă economie de cuvinte se face în reţelele sociale, ca să folosesc o exprimare elegantă şi să nu spun cât de mult pocesc limba română cei mai mulţi dintre utilizatori. Ministrul Culturii amintise ieri de lipsa cronică a investițiilor în sistemele de cultură și în educație din România, lipsă care a determinat ca solidaritatea socială să fie minimă și legile să nu fie respectate. „Cultura este cea care ne definește și ne structurează”, a mai spus oficialul și am fost întru totul de acord cu opinia lui.

Este adevărat că pentru foarte mulți dintre copii și tineri educația este aproape un lux pentru că nu își permit să meargă la teatru, la operă, nu își permit o bibliotecă, poate nu au avut niciodată un atlas mai de calitate ori vreun album de artă. Unii, din satele mai îndepărtate, au ajuns la oraș abia la vârsta adolescenței, când statul le-a emis primul act de identitate. Alții, chiar locuitori în așezări urbane, nu au depășit granița cartierului până nu s-au înscris la liceu. Oricând de greu ar trăi, nimic nu scuză lipsa cunoștințelor de gramatică și de limba română. Statul asigură un pachet minimal de rechizite și manuale, în școli încă mai există biblioteci, sunt și parohii care și-au pus la punct săli de lectură şi dau chiar şi meditaţii gratuite. Chef de carte să fie, că nu este deloc greu să înveți să scrii și să citești corect. Nu există nicio scuză pentru limbajul agramat folosit și în dialogurile cu cei din jur, și pe rețelele sociale, ca să nu mai spun în lucrările de control ori la examenele naționale. Ne distrăm copios când citim „perlele” de la bacalaureat, însă mai potrivit ar fi să discutăm foarte serios cu tinerii şi să le explicăm că aşa nu se mai poate, că statul cheltuie bani cu educaţia lor şi ar fi bine să arate că au fost bine investiţi.

Trist este când vezi şi oameni în toată firea, cu pretenţii, că apelează la tot felul de expresii suburbane. Unii au copii la școală și mă întreb cum le pot verifica temele când ei înșiși au nevoie să fie corectați la multe exprimări? Ministrul Culturii a mai spus că, pe fondul bugetului mic alocat culturii, românii își pierd identitatea. Așa o fi oare? Nu știu ce buget avea cultura și educația pe vremea bunicii, dar știu că ea, femeie simplă, dintr-un sat din munții Vrancei, iubea nespus limba română și tradițiile. Rostea frumos cuvintele, le așeza cu grijă în orice mesaj pe care îl scria și ne sfătuia și pe noi să fim atenți cu vorbele fiindcă pot răni și construi deopotrivă. „Nu mai știm cine suntem și ne-am pierdut demnitatea. Nu mai avem identitate”, a continuat ministrul şi, dacă ar fi să mă uit la ce spun unii, la ce atitudine au, la cum scriu şi cum vorbesc îi dau dreptate.

Eiii, dar nu fiţi supăraţi! Nu vreau ca mesajul meu să fie unul moralizator, ci mai mult un semnal, o invitaţie la a ne preţui mai mult pe noi înşine şi cum altfel putem face decât cizelându-ne, inclusiv limbajul? Sunt convinsă că, în curând, voi vedea postate pe Facebook diferite ediţii ale Gramaticii limbii române şi ale Codului manierelor elegante. Până atunci vă las cu bine! Brb, uăi!

Maura Anghel