Cine mai numără voturile?

Vorbeam recent despre începutul anost de campanie electorală, poate cel mai lipsit de zvâc din cele prinse de subsemnatul la ziar şi în decursul vieţii. Atmosfera nu este departe de realitate nici astăzi, când mai avem câteva zile până când vom pune ştampila în dreptul candidatului preferat la funcţia supremă în stat. Asta pentru cei care încă mai cred că, dacă nu votezi, oricum o va face altcineva în locul tău: un membru al secţiei de votare, un „suveicar” bine şcolit sau vreun manipulant al cutiilor cu voturi.
Iar din acest punct de vedere, românii par preocupaţi mai degrabă să aibă ce pune în traistă, decât de cine îi va conduce în următorii cinci sau, poate, zece ani. Nu am văzut pe nimeni scandalizat atunci când „Evenimentul Regional al Moldovei” semnala cum candidata EBA a ieşit europarlamentar în 2009, cu voturi adunate cu sacoşa de primarii judeţului, de prin cârciumi sau de la ţărani de-acasă. Niciun ieşean nu a huiduit autocarele de aplaudaci de profesie aduse pe la mitingurile electorale, aceleaşi care sunt folosite şi la plimbatul votanţilor în ziua alegerilor. La fel par să stea lucrurile astăzi, când autorităţilor în drept li se pare ceva normal ca zeci de şefi de secţii de votare din judeţul Iaşi să aibă declarat acelaşi număr de telefon, spre exemplu. Nici n-ar fi de mirare, de vreme ce, de prin 2000 încoace, de când a fost brevetat acest furt în masă al alegerilor, nu am asistat la vreo condamnare de răsunet, nici de vreo invalidare de alegeri sau referendum. Ar fi de menţionat poate cazul suceveanului Nichitean, care, după ce a fost prins că a votat de mai multe ori, este acum reabilitat, râvnind la funcţii înalte prin judeţul lui Flutur. Semn că a fura la vot este o virtute care trebuie răsplătită.
Iar dacă vorbeam de apatia care pare să domnească în rândul alegătorilor şi chiar a clasei politice faţă de scrutinul de duminică. nu acelaşi lucru se poate spune despre instituţiile de forţă ale statului. Procurorii DNA şi magistraţii Curţii Supreme emit propuneri şi sentinţe pe bandă rulantă, de parcă ar fi singurii care mai lucrează în această ţară. Dosare vechi de peste zece ani sunt şterse de praf şi soluţionate în doi timpi şi trei mişcări, toate având un singur liant: corupţia la vârful clasei politice. Cocoşi, Hrebenciuci, şefi de regionale CFR, afacerişti obscuri şi falşi pretendenţi la familii regale sunt plimbaţi cu cătuşe la mâini prin faţa camerelor de luat vederi, în vreme ce mass-media este inundată zilnic cu stenograme şi amănunte din dosare, dintre cele mai picante. Peste toate, au mai apărut şi autocarele cu ţărani plimbaţi la Parchet în dosarul „Referendumul”. Nu de alta, dar ca să ştie şi pesedistul Dragnea ce-l aşteaptă. Or fi toate acestea coincidenţe? A dat deodată hărnicia peste oamenii din Justiţie? Mă îndoiesc. La fel cum mă îndoiesc de faptul că ceste personajele arătate astăzi cu degetul vor primi vreo condamnare în viitorul apropiat. Cert este că mare parte dintre acestea erau implicate, în calitate de organizatori direcţi sau de cotizanţi tradiţionali, în procesul electoral. Iar dacă Hrebenciuc şi Cocoş sunt astăzi luaţi pe sus de mascaţi, Dragnea, Videanu şi alţii sunt speriaţi cu dosare penale, mă întreb şi eu: cine mai numără voturile care vor desemna viitorul preşedinte?