Cine pe cine va încăleca în SUA?

Nici bine nu terminasem de scris că, în ţara tuturor posibilităţilor, a fost cu putinţă ca în cea mai înaltă demnitate să parvină un clovn, când afirmaţia mea a fost parţial confirmată, parţial augmentată, prin adăugarea, la (des)calificativul de mai sus şi a aceluia de tupeist.
Continuând, ba chiar amplificând, dincolo de orice graniţe ale civilizaţiei şi bunului simţ, conflictul său cu presa, proaspătul (vorba vine, la cele şapte decenii pe care le are în spate, premisă a unui posibil risc de a nu putea duce la capăt întreg mandatul) instalat la Casa Albă a afirmat, negru pe alb, dar, mai ales, revoltător, că „jurnaliştii fac parte dintre fiinţele umane cele mai necinstite de pe pământ”. Oare ce ar fi ca, insultaţi astfel, cei vizaţi să parafrazeze, declarând că „preşedinţii fac parte dintre fiinţele umane cele mai necinstite de pe pământ”?
Ce a supărat aşa de tare personajul? Simplu, faptul că toată presa nu a căzut pe spate în momentul încoronării, pardon, învestirii sale, moment la care Dânsul estima, cu ochii săi ageri, că ar fi fost de faţă circa un milion şi jumătate de oameni, pe când un canal de televiziune îşi permitea să arunce totul în derizoriu, susţinând că ar fi participat doar vreun sfert de milion...
Dar să lăsăm deoparte, ca fiind de tot râsul, reacţia celui care este subiectul acestor rânduri şi ne referim la doar la două dintre esenţialele sale calităţi, bărbăţia şi cinstea – aşa cum apar ele consemnate în presa de peste Ocean.
Personajul nu a efectuat serviciul militar, beneficiind de scutiri pe motive de studii sau medicale, în cazul celor din urmă de referinţă fiind cea cavăre evidenţiază o afecţiune extrem de gravă (de mă şi întreb cum va putea conduce ditamai ţara), şi anume „pinteni calcaneeni la ambele picioare!”.Wow!!!
Personajul nu a solicitat nicicând deschiderea procedurilor de faliment personal, însă afacerile sale hoteliere şi de cazino au fost oficial declarate falimentate de şase ori într-un interval de 18 ani, desigur, cu scopul foarte onest de a se putea renegocia datoriile sale.
În 2013, personajului i-a fost intentat, de către procurorul general al statului New York, un proces civil cu despăgubiri de 40 milioane dolari, magistratul susţinând că o universitate purtând numele celui în discuţie a funcţionat ilegal, fără autorizaţie şi a înşelat studenţii.
În fine, cu două zile înainte de a doua dezbatere din cadrul alegerilor prezidenţiale, a ieşit la iveală o înregistrare, în cadrul căreia personajul se lăuda unui prezentator, că a sărutat şi pipăit femei fără consimţământul lor.
şi lista poate continua...
Dincolo de toate acestea, într-o analiză extrem de obiectivă şi lucidă, dar şi de natură a îngrijora, se subliniază că personajul nu e altceva decât un om de extremă dreaptă, care a parvenit la putere şi care va face totul pentru a rămâne acolo. Întrebarea este dacă atât de des invocata – ca atotputernică – democraţie americană va pune şaua pe personaj sau dacă lucrurile se vor petrece invers? Urmările – dată fiind globalizarea -, mai ales în cazul celui de al doilea scenariu, pot fi devastatoare şi ireversibile!