Coşmarul din autobuzul 11

Marţea sigur sunt trei ceasuri rele şi încep dis-de-dimineanţă, cu primul motan negru care ţi-a tăiat calea când ai ieşit din casă. Semnele încep să se arate imediat ce ai ajuns în staţia de autobuz, unde constaţi că maşina către care ai alergat din teama de a nu o pierde pe traseu nu te aştepta pe tine, ci un mecanic auto. Se defectase la câteva ore după ce a ieşit din garaj, iar şoferul în zadar se agita cu o şurubelniţă în mână. Nu făcea decât să sporească nervii grupului care se tot îngroşa în aşteptarea altui autobuz, eventual şi funcţional.

Povestea e veche, doar actorii sunt alţii. Majoritatea sunt clienţii regiei de transport din Iaşi, o firmă plătită din bani publici şi aflată în insolvenţă. După cum scrie şi pe bilet. Din păcate, problemele sunt ale lor. Călătorii aşteaptă soluţii, aşa cum aşteaptă regia banii de pe biletele vândute şi cu care nu prea ai ce face într-un autobuz defect. Sau tramvai care se strică atunci când te grăbeşti şi te afli la o distanţă apreciabilă de prima staţie accesibilă ori de vreun taximetru rătăcit pe colinele Tătăraşiului.

La Iaşi, transportul în comun e varză, ca să mă exprim precum puberii care aşteptau ieri autobuzul 11. Pentru cei care nu ştiu, este un vehicul care leagă două cartiere foarte îndepărtate şi în care petreci liniştit aproape un ceas dacă ai nevoie de serviciile şoferului. Asta presupunând că reuşeşti să prinzi un loc din prima încercare, maşinile având o capacitate mult prea mică pentru afluxul de călători. Dacă una dintre maşini se defectează, timpii de aşteptare şi de parcurs cresc exponenţial cu tensiunea arterială care face să-ţi explodeze tâmplele şi în staţie, şi printre călătorii de care stai lipit . Aglomeraţie mare, monşer, dar nu te obligă nimeni să suporţi chinul. Poţi merge pe jos cale luungă, poţi apela la un taximetrist ori la bolidul personal. Variante sunt, bani de rezervă nu prea. Eii, dar o călătorie cu autobuzul 11 are şi efecte benefice. Aşa poţi învăţa cotaţiile de la bursa legumelor şi chiar dacă nu te interesează, afli că ardeii şi vinetele sunt mai ieftini în piaţa Nicolina şi că la piaţa Chirilă merită doar zarzavaturile, că-s aduse de precupeţele care au grădini prin zonă, şi ouăle, că-s proaspete. Scumpe, 1 leu bucata, dar sunt de la găini de ţară. Sau de oraş, dar hrănite altfel, am spune noi. Apoi te poţi bucura că trăieşti, că eşti sănătos şi că măcar te poţi ţine pe picioare, nu împarţi încă un scaun cu doi bătrânei pentru care mersul la piaţă este un eveniment social. Altfel de ce-ar mai ieşi din casă cu buzunarele goale şi tensiometrul în sacoşă? Nu te mai gândeşti că stai agăţat de o bară murdară şi că eşti probabil singurul plătitor de bilet din autobuz, restul fiind pensionari care au gratuitate oferită de autorităţile locale şi tineri frauduloşi. Te rogi să prindă şoferul cât mai multe semafoare „pe verde” ca să poţi pune capăt unei călătorii de coşmar.

Bine ar fi dacă ofurile călătorilor ar fi auzite şi de cei care fac legea transportului local la Iaşi, dar nimănui nu-i pasă. În autobuze şi tramvaie te sufoci vara şi îngheţi iarna, poţi lua tot felul de boli sau chiar muri sufocat din cauza mirosurilor îngrozitoare. Uneori te întrebi ce se întâmplă cu suma de aproape un euro pe care o achiţi pentru un bilet de călătorie într-un autobuz în care tare mi-ar plăcea să-i văd chinuindu-se şi pe şefii regiei de transport.