Cum poţi să ajungi vedetă în presa internaţională

Cine spune că despre moldoveni se vorbeşte prea puţin se înşeală amarnic. Facem noi ce facem şi ajungem în gura lumii şi nimeni nu ne mai spală de păcate. Se ştie doar că veştile proaste circulă rapid, aşa că am ajuns de poveste prin tot felul de istorii.
Înainte ca UE să facă tot felul de socoteli şi să atragă atenţia tuturor că vasluienii sunt cei mai săraci europeni, judeţul era deja pe prima pagină a marilor jurnale internaţionale. În lume ne-a scos un călugăr şi celebra lui exorcizare de la Tanacu. Se întâmpla prin 2005, un an în care poveştile despre Daniel Corogeanu şi măicuţele care au răstignit o tânără au ajuns nu numai subiect de presă, ci şi de roman, apoi de piesă de teatru. Întreaga lume şi-a făcut cruce şi s-a gândit la ce poate fi mai rău. Nimeni nu a amintit de lucrurile frumoase care se întâmplă în judeţ, de poveştile Prutului care scaldă malurile, de sportivii care ne-au reprezentat la competiţii internaţionale (vezi Titi Aur sau Andreea Răducan). Pentru toţi, Vaslui era egal cu un loc similar unui eşafod.
Afacerile baronilor din Bacău sunt un alt subiect oricând de actualitate. Începând cu fabricile cumpărate pe te miri ce şi mai nimic şi până la rafinării care vor ajunge să alimenteze furnalele topitoriilor, de toate s-a povestit. Gazetele străine au scris cu amănunte cum se fură, cum rămân oamenii pe drumuri, cum combinate celebre au ajuns un morman de fiare vechi.
La Piatra Neamţ, celebrul stadion vopsit în portocaliu de fostul primar a avut o strălucire scurtă. Acum este un reper ori de câte ori vine vorba despre Pinalti, care şi-a văzut mare parte din glorie irosită în „beciul domnesc”, aşa cum i-a spus celulei din care a ieşit de curând şi în care a petrecut mai bine de jumătate de an pentru corupţie.
La Suceava, firma de prospecţiuni a unuia dintre cei mai bogaţi români, Ovidiu Tender, acuzat că a distrus şi rafinăria din Oneşti, caută gaz prin curţile mănăstirilor. Călugării s-au plâns, şi bine au făcut, iar vestea a făcut din nou înconjurul lumii, la fel ca şi celebrul război de la Pungeşti, unde colosul american Chevron a fost îngenuncheat de oamenii care au refuzat să-şi vadă pământurile găurite de ţevile care căutau gaz metan. Războiul a fost bun, problema a fost gestiunea lui şi reacţiile jandarmilor, a căror violenţă ne-a adus în gura lumii.
Jaful pădurilor din Bacău au determinat jurnaliştii străini să scrie şi multă cerneală a curs până când au fost luate măsuri firave şi la noi. E greu când în scandaluri sunt nume grele.
La Iaşi, oraşul marilor iubiri, avem istorii pe măsură. Numai bune să alimenteze seriale întregi despre poveşti de alcov puse la cale de oameni cu nume sonore.
Că omul e supus greşelii asta înţelege oricine, dar poate ar fi bine să ne uităm şi la greşeli şi să nu le mai repetăm, altfel ne vom face mereu de râs. Nimănui nu-i pasă de medaliile de aur pe care elevii le aduc de la olimpiade internaţionale sau de invenţii premiate la saloane de renume. După cum se ştie, scandalul vinde şi vinde bine aşa că e simplu să ajungi de râsul lumii. Mai greu este să arătăm câte lucruri frumoase ştim să facem, fiindcă nu ştiu de ce, când vine vorba să ne lăudăm, parcă avem gurile cusute. Moldovenilor pare să le fie mai aproape haina decât cămaşa, iar străinii profită şi ne arată cu degetul. Uneori merităm!