Cum poţi schimba Răul în Lumină

 

 

„De unde-şi are raiul lumina? Ştiu: îl luminează iadul cu flăcările lui!”, era convins Lucian Blaga, iar dacă privesc la protestele din ţară îi dau dreptate. Sunt posibile minuni şi în România, iar dacă oamenii chiar vor ceva, reuşesc să obţină, indiferent de cât de greu le-ar fi. Sunt multe situaţii aparent fără ieşire care s-ar rezolva dacă oamenii ar vorbi mai mult, dacă şi-ar spune nemulţumirile în mod public. Vă invit să facem împreună o listă de ofuri care ar putea fi oricând motiv să ieşim în stradă şi să ne cerem drepturile.

1. Bugetele alocate judeţelor Moldovei. Mici, chiar ruşinoase. Sumele infime ar fi un motiv de protest pentru că altfel nu mai putem ieşi din sărăcie. Oare şefilor din nord-estul ţării nu le pasă că suntem mereu plasaţi la coada clasamentului, că suntem arătaţi cu degetul şi că suntem fruntaşi doar la violuri şi nenorociri care umplu zilnic nota Poliţiei?

2. Căminele de bătrâni, în care asistaţii trăiesc din mila publică. La Solca, o astfel de unitate socială nu mai are niciun leu de la sfârşitul anului trecut. Aflată în subordinea Ministerului Muncii, instituţiei i s-a încheiat contractul de finanţare anul trecut şi de atunci, în ciuda apelurilor conducerii, nimeni nu a mai dat niciun leu. Bătrânii au ajuns să fie hrăniţi din mila oamenilor, iar angajaţii probabil că se hrănesc cu resturi fiindcă nu au mai văzut salarii de două luni. Pentru astfel de situaţii nu iese nimeni în stradă, nici măcar cei implicaţi. Oameni buni, unde vă este demnitatea?

3. Bani pentru infrastructură rutieră şi aeriană. De 27 de ani tot aud că investitorii nu vin în Moldova, că fug ca Scaraoţchi de tămâie când aud de această zonă pe motiv că nu sunt şosele bune. Dacă ar fi, nu s-ar mai povesti şi antreprenorii ar veni, aşa poate că s-ar încheia Balada veşnicului plângăcios. Păi dacă ne pasă atât de mult de ce nu ieşim în faţa Guvernului, de ce nu aruncăm cu asfalt în cei care ne promit şosele ca în palmă şi autostrăzi, limitate, în planurile bugetare, doar la axe culturale şi nici acelea finalizate? De ce nu dăm cu parlamentarii de pământ şi să le promitem că, dacă nu se vor lupta pentru drumurile noastre, îi vom obliga să toarne bitum în gropile în care antreprenorii care ne-ar umple de bani îşi rup bolizii?

4. Spitalele. Ştiaţi că o construcţie ce ar fi trebuit să devină Spitalul Municipal din Fălticeni zace în formă de şantier de 26 de ani, răstimp în care statul a cărat bani, dar nu s-a îngrijit să vadă dacă totul este în regulă? O situaţie similară este la Bacău, unde şantierul viitorului spital municipal stă neatins de 10 ani. Pare o nebunie curată să îngropi munţi de bani în ziduri aparent inutile, dar la noi se poate. Un alt motiv pentru care, dacă ne-am uni şi am cere responsabilitate, cu siguranţă Moldova ar avea două noi spitale. Și poate şi bani pentru cele din oraşele mici care se zbat în lipsuri şi unde bolnavii mor cu zile.

5. Reţele de utilităţi, adică apă, canalizare, electricitate, gaz. Construite când şeful statului era Nicolae Ceauşescu sau poate chiar şi înaintea luni, mare parte din magistralele din Moldova sunt precum grisinele, adică uşor de rupt şi greu de reparat. Sunt judeţe unde s-au îngropat munţi de euro în conducte care crapă la primul ger ori din tot felul de motive şi care trimit oamenii să stea la cozi pe la ciuşmele ori fântâni. În vremurile în care oamenii se plimbă pe Lună noi nu avem apă. De ce motiv ar mai fi nevoie ca să stivuim ţevile sparte în faţa Parlamentului şi să le închidem robinetele până când se vor lămuri că ţara are nevoie de persoane implicate, nu de măscărici. De oameni care pot lumina Raiul cu flăcările din Iadul nepăsării.