Dacă doar o melodie salvează oameni...
Dimensiune font:
Probabil sunt mulţi cei îndrăgostiţi/pasionaţi de muzica lui Bob Marley. Deşi acesta a trăit puţin, doar 36 de ani, şi a trecut destul timp de când a trecut în nefiinţă (11 mai 1981), numeroase sunt melodiile compuse sau interpretate de el care, şi în acest interval, şi astăzi, şi, cu siguranţă, şi în viitor, ajung la inimile multor oameni, salvându-i într-un fel sau altul – de tristeţe, depresie, neîncredere, lipsă de speranţă sau bucurie.
Astăzi, însă, amintesc o anume melodie – e vorba de „No woman, no cry”, pentru că ea este cu totul specială, salvând efectiv şi practic oameni de la foame şi, de aici, în suficiente cazuri, de la moarte. Bob Marley a fost binecuvântat nu doar cu talent, ci şi cu bunătate şi empatie. Aşa se face că a cedat drepturile de autor pentru melodia menţionată unui amic din capitala Jamaicăi, pe numele său Vincent Ford, care, cu banii astfel obţinuţi, a organizat o cantină pentru săraci, ce a funcţionat decenii la rând şi, probabil, funcţionează şi astăzi, deşi atât Bob, cât şi Vincent au plecat dintre noi...
Scriu aceste rânduri pentru că se apropie sărbătorile de Paşte, dar nu doar de asta. Le scriu, dacă vor găsi timp pentru a citi aşa ceva, şi, mai ales, inimă pentru a înţelege, către cei care, de sărbătoarea pomenită sau mai toată vremea, au mesele îndoite sub greutatea şi numărul bucatelor şi băuturilor. Nu discut aici şi acum că a transforma o asemenea sărbătoare exclusiv sau cu preponderenţă în prilej de ghiftuială, ci deplâng faptul că, la o asemenea sărbătoare, dar, de ce nu?, în toate zilele, ar trebui să ne gândim şi la cei care nu au ce pune pe masă. Să ne gândim şi chiar să facem un pas mai departe, acţionând!
ştiu, este un îndemn care va fi taxat, de îndată, ca utopic. Din nefericire, regula este ca acei care au – mult mai mult decât le trebuie, mult mai mult decât ar putea consuma sau utiliza – să nu dea şi altora. Excepţiile pot fi numărate pe degete, şi, tocmai de aceea, cu atât mai de lăudat. Mă gândesc la milionarul James Altucher, care a renunţat la tot ce avea, inclusiv la locuinţă, donându-le şi păstrându-şi doar 15 lucruri - obiecte de vestimentaţie, o tabletă, un telefon şi 4.000 de dolari, plus o geantă în care cară toate acestea. Adaug alt ex-milionar, Karl Rabeder, care, şi el, a renunţat la tot ce avea, păstrându-şi pentru sine doar o căsuţă la munte; cât despre banii pe care îi avea înainte de această schimbare în viaţa sa, au fost donaţi unor fundaţii de caritate. Ar mai putea fi amintit şi Graham Pendrilla, care, la 57 de ani, a întors spatele bogăţiilor lumeşti pe care le acumulase (inclusiv o vilă de peste un milion de lire), pentru a deveni membru al unui trib din Africa.
Dacă doar o singură melodie – cea pomenită la începutul acestor rânduri – a ajutat atâţia oameni, să ne gândim câţi ar putea fi salvaţi dacă fiecare dintre noi ar înţelege că a dărui şi altora din ceea ce avem ar trebui să ne fie trăsătura umană definitorie...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau