De ce n-au moldovenii mări, chiar şi mici? Pentru că au edilii mici, care se dau mari...(II)

Încheiam rândurile de ieri afirmând că, apropo de privarea de „mare”, Poate situaţia cea mai dramatică o au ieşenii: înconjuraţi de o mulţime de lacuri şi râuri, sunt siliţi să facă baie/plajă doar la piscine. Adică pot beneficia de acestea tot cei cu portofelele şi obrazurile groase, spre a îngroşa conturilor posesorilor de piscine.
Partea ciudată, la prima vedere, dar explicabilă, pe de o parte, prin indiferenţa autorităţilor, pe de alta, prin goana excesivă doar după profit, este reprezentată prin faptul că, altădată, Iaşul dispunea de locuri în care, la preţuri modice, dacă nu chiar gratis, putea oricine să se simtă aproape ca pe Litoral, adică să înoate sau să facă plajă.
Mă refer, concret, mai întâi, la ştrandul situat exact în centrul oraşului - ştrand ce a fost mutat la naiba în praznic, din raţiuni pe care le înţelegeţi, adică e preferabil ca unde a fost să se ridice tot soiul de edificii şi terase aducătoare, unora, de profit. Încă şi mai rău decât mutarea, din cele ce se aud, condiţiile lasă mult de dorit (exprimare blândă...).
Al doilea obiectiv de gen era reprezentat de către Ciric – de fapt, de o salbă de lacuri care se întindea până la...”Veneţia”. S-au investit foarte mulţi bani acolo (desigur, cei mai mulţi, europeni...), s-au tăiat, condamnabil, dar fusese deja precedentul teilor de pe Ştefan cel Mare, nenumăraţi copaci, s-au realizat numeroase amenajări – dintre care unele necesare, precum căi de acces ori parcări etc., altele, de fiţe, precum un soi de mini-tiroliană sau trotuare cu, aţi ghicit, pavele! Problema e că scopul principal nu a fost atins. Dacă am înţeles bine, în lacurile Ciric nu se poate face baie. Ba pentru că apa nu este curăţată/epurată, ba că în ea se întâmplă să se mai scurgă tot soiul de substanţe, inclusiv cele utilizate pentru degivrarea avioanelor. Vorba unor internauţi, la Ciric, dacă te încumeţi să intri în apă, iei ori amendă, ori oarece boală.
Nu cu mult diferită e situaţia şi în alte locuri/lacuri, precum Aroneanu, Dorobanţ, Ciurbeşti sau Ezăreni. Am făcut un tur al lor şi am rămas dezolat.
Rămâne, cum spuneam, varianta piscinelor. Însă numai pentru cei cu bani din belşug, pentru că patronii acestor amenajări practică şi preţuri piperate, dar impun şi condiţii restrictive, de exemplu nu ai voie cu mâncare & băutură de acasă (chiar dacă eşti bolnav sau la dietă), deci nota finală de plată va fi grea de tot.
Dacă s-ar vrea, situaţia s-ar putea schimba radical (şi) în acest domeniu. Lacurile mai sus amintite şi, de ce nu?, poate chiar Bahluiul ar putea, deveni, pe timpul verii, colţuri de paradis, surse de venituri pentru comunităţile locale şi, nu în ultimul rând, locuri de vacanţă accesibile celor cu venituri mici – care constituie majoritatea populaţiei, inclusiv la alegeri, dacă înţelegeţi ce vreau să spun...