Doar când armele tac, muza presei se poate exprima!
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Din cuplul constituit la un moment dat între Zeus şi Mnemosyna (zeiţa memoriei) au rezultat nouă muze.
Mi se pare nedrept ca şi presa să nu fi avut/aibă o muză. Dar cred că patru au putut fi motivele care să explice această regretabilă lipsă: 1.Faptul că pe atunci nu exista presă, veştile circulând din gură în gură; 2. Despărţirea intempestivă a lui Zeus de Mnemosyna, înainte de întregirea misiunii, adică de conceperea şi a celei de a zecea muze; 3. Grutatea în a o defini pe cea aflată într-o asemenea ipostază, care, în mod cert, ar fi trebuit (şi trebuie!) să să priceapă şi la istorie, la elocvenţă, la tragedie, dar şi comedie, la retorică, în fine, la o zonă a astronomiei ce ţine de predicţiile bazate pe analize şi statistici; 4. Secarea inspiraţiei şi dificultatea de a găsi numele adecvat celei de a zecea muze.
Aş propune repararea acestei flagrante inechităţi, în primul rând prin plămădirea (pe căi zeieşti, căci cele omeneşti sunt prea subiective) muzei presei, şi apoi prin botezarea ei cu numele de Dorean – ceea ce în greacă înseamnă „liberă”, pentru că numai neconstrânsă fiind poate să existe, să-şi îndeplinească menirea aşa cum se cuvine.
Făcând un pas mai departe, e obligatoriu să ne referim la celebrul Cicero, care, într-un discurs de acum două milenii, a fost cel dintîi care a formulat ideea că „în timp de război, amuţesc legile”, expresie ce, ulterior, a fost schimbată într-una mult mai cunoscută şi valabilă/utilizată până în zilele noastre, şi anume „în vreme de război – muzele tac”.
Chiar şi (deocamdată) imaginara muză a presei a fost afectată de acest adevăr.
Anul trecut, din păcate, pe scena breslei jurnaliştilor din ţara noastră s-a înregistrat un soi de război. Pe care refuz să-l numesc fratricid, pentru că, în mod normal, un frate nu-l atacă pe altul (decât, doar, pentru e re-edita nedemnul gest al lui Cain), dar pe care mă văd obligat să-l taxez drept în mod cert nociv, de natură a slăbi şi aşa nu foarte solida a patra putere din Romînia. Din fericire, între timp, războiului i s-a pus surdină şi aproape capăt pentru că, invers precum în zicerea lui Cicero, legile şi cei care le aplică au căpătat glas şi şi-au impus punctul de vedere.
În asemenea circumstanţe, muza presei îşi face auzită iar vocea. Un exemplu de elogiat este constituit chiar de către publicaţia Uniunii ziariştilor profesionişti (apropo, ca şi în cazul muzei, e nevoie de un nume!), care, cu ultimele patru apariţii, s-a impus tot mai mult, prin calitate, diversitate şi abordarea subiectelor de prim interes pentru jurnalişti. Schimbarea în bine se datorează, în primul rând, unei noi formule redacţionale, în care tinereţea şi dinamismul se îmbină cu experienţa şi responsabilitatea, remarcându-se Daniela Gîfu (redactor şef), Ovidiu Zamfir (editor coordonator), dar şi nume mai demult afirmate, precum Ştefan Mitroi, Roxana Istudor, Carol Roman. Remarc, din cuprinsul celui mai recent număr, „Când corporaţiile fac ştirile”, „Specificul valenţelor estetice ale presei scrise cotidiene”, „Scrisul pe frunze”, „Dileme jurnalistice: câine sau pisică?”, şi aştept, cu interes, următoarele apariţii. În pace!
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau