Dr. K. (!) consultă. Dar cine naiba tratează şi vindecă?

Grea misie, nu e de şagă, să cârmuieşti, de la Cotroceni, aşa o ţară nărăvaşă precum a noastră. Pe cale de consecinţă, după 100 de zile în care a bifat un bilanţ măreţ, genialul cârmaci, denumit aici, pentru a fi mai simplu, K., şi-a făcut calculul că, pentru fiecare 10 zile muncite, merită una de vacanţă. Firesc, a ieşit o sumă de 10, petrecute în ambianţa de vis a insulei Madera, că, nu-i aşa?, trebuie să mai vedem şi cum e pe la alţii, pentru a face şi la noi la fel. Sau măcar a vorbi despre asta...
Bun, s-a terminat vacanţa şi a început următorul set de 100 de zile. Chiar de la început, K. şi-a propus să se transforme în dr.K., adică să consulte. Pe cine? Cine are mai mare nevoie să fie consultat, având toate maladiile cu putinţă, ba încă şi unele pe deasupra?Aţi intuit bine, partidele parlamentare. Drept care, ieri, acestea au fost invitate la clinica, pardon, palatul Cotroceni.
Subiectele anunţate a fi supuse discuţiilor constituie, trebuie să recunosc, tot atâtea chestiuni arzătoare. Precum stadiul legislaţiei electorale, inclusiv cel al reglementărilor necesare asigurării dreptului de vot al românilor din diaspora, sau procedurile parlamentare de încuviinţare a cererilor de urmărire penală, reţinere, arestare sau percheziţie a membrilor Parlamentului, dar, mai ales, „alte teme de interes public” (remarcabilă „transparenţa” comunicaţională a Administraţiei prezidenţiale).
Toate bune şi frumoase, căci, în fond, şi drumul spre locul ăla cu cazane de smoală e pavat cu bune intenţii, numai că, la o analiză mai atentă a anunţatelor consultări, apar două probleme, una mai mare ca alta.
Prima – că chestiunile sunt arzătoare de mult mai multă vreme. Dacă trebuie să treacă 100 de zile de muncă şi 10 de concediu pentru a le pune pe tapet, apoi alegerile de la anul aproape sigur că au şanse să se desfăşoare după legile actuale, adică prost. Atât din punctul de vedere al rezultării unui legislativ supradimensionat, cât şi al altora, precum condiţiile de votare a românilor din alte ţări, dar şi reprezentarea acestora proporţională. Cât priveşte al doilea subiect, doar cineva cu I.Q. tinzând înspre zero ar mai putea crede că se va rezolva vreodată.
A doua problemă, legată mai mult de al doilea subiect, poate fi definită a fi o fractură logică gravă. Cum adică, să discuţi cu împricinaţii – adică profitorii de imunitate parlamentară, la care ţin mai ceva ca la ochii din cap şi banii din conturi – despre simplificarea procedurilor sau chiar, ferească Sfântul parlamentarilor, despre renunţarea la ea?
Am pus pariu, cu mine însumi, ieri de dimineaţă, că (şi) aceste consultări se vor dovedi a fi în „buna” lor tradiţie, adică, rămânând în zona medicală, inutile frecţii la un picior de lemn. Am avut dreptate, din păcate. De tratament intensiv şi operaţii e nevoie, nu de discuţii.
Numai că, se pare, dr. K. gândeşte că ori consulţi, ori nu, vremea mandatului trece, aşa că de ce să nu umple cu ceva încă 100 de zile?