Ghid practic despre oamenii mici
Dimensiune font:
Cum să fii mic într-o lume mare. E nevoie de un oarecare talent, bineînţeles. E nevoie să vezi lumea altfel, să crezi că eşti centrul ei, să ştii că totul ţi se cuvine, să nu împarţi, să plângi dacă nu obţii ceva până ţi se înroşeşte vârful urechilor, să baţi cu pumnul în masă, să te superi pe ceilalţi, să-i pârăşti, să urăşti, să invidiezi. Trebuie să fii conştient de calităţile pe care nu le ai şi să ascunzi lipsa lor. Trebuie să ştii care ţi-e valoarea şi să încerci să o creşti în ochii oricui altcuiva în afară de ai tăi. Trebuie să-i judeci pe alţii conform unor criterii după care tu nu vrei să fii judecat. Trebuie să râzi de ce-i sfânt. Trebuie să-i dezechilibrezi pe cei care cred în ceva ca mai apoi să te poţi impune mult mai uşor.
Să fii copilul unei democraţii de multe ori prost înţelese e cel mai simplu lucru. Te bucuri de tot ce-ţi oferă pe tavă viaţa şi presupui că n-ai deloc de muncit pentru asta. Te bucuri de răul care i se întâmplă celui de lângă tine, jubilezi când vezi cum se chinuie să îndrepte mica lui mare problemă, zâmbeşti satisfăcut că nu eşti în locul lui. Sau chiar dacă eşti, eşti fericit că nu te-a prins nimeni.
Iubeşti tot ce-i al tău, indiferent dacă ţi se cuvine sau nu. Invidiezi pe alţii pentru ce au în plus. Încerci să iei. Dacă nu reuşeşti, mai încerci o dată. Spui că oricum n-ai nevoie. Eşti prea plin de tine. Îţi eşti suficient. Cei din jur sunt acolo doar pentru a te lăuda, pentru că vor să fie ca tine. Judeci. Minţi. Te minţi. Te încrunţi în tine în timp ce zâmbeşti pe dinafară. Spui vorbe mari şi simţi mic. Dacă eşti sus, încerci să mai urci o treaptă. Încerci să calci peste alţii. Reuşeşti. Crezi că eşti indispensabil şi uiţi că până a ajunge aici ai lăsat în spate nişte oameni. La fel de indispensabili ca tine. Mai judeci. Mai minţi. Te mai minţi o dată. În spatele tău se aşterne un covor de oameni mici cărora le eşti model şi idol. Uiţi să asculţi. Uiţi de unde-ai plecat. Ăsta-i primul lucru pe care-l uiţi. Dai sfaturi şi uiţi să le asculţi pe ale altora. Râzi zgomotos şi fără motiv. Plângi cu ochii deschişi, aţintiţi spre cei din jur. Poate te văd. Poate te-admiră că ştii să plângi într-o lume în care lacrima-i cotată slab la cursul de schimb valutar. Mai judeci, mai minţi un pic. Te mai minţi că nu eşti mic într-o lume în care cei mari sunt atât de sus încât crezi că eşti singur. Singurul.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau