Iaşul ţinteşte titlul de campion la numărul de muzee?

Dorian OBREJA

În urmă cu puţini ani, raportat la numărul de locuitori, municipiul Iaşi era considerat a avea cel mai mare număr de biserici (erau recenzate 71 în urmă cu un deceniu, faţă de 43 înainte de 1990, dintre care 30 – incluse pe lista monumentelor istorice); nici judeţul nu stătea mai rău, existând câte un asemenea lăcaş de cult la circa 1.100 de locuitori. Nu doresc acum să încerc a vedea dacă au dreptate cei care susţin că numărul este insuficient, sau cei care declară că sunt prea destule, comparând situaţia cu numărul de şcoli şi spitale. Adevărata problemă, semnalată în mai multe rînduri de presă constă în acees că multe biserici-monument se află în stare de degradare. În mod firesc şi logic, ar trebui ca să fie reparate acestea, înainte de a face unele noi...

Iaşul stă foarte bine şi la numărul de muzee: dacă am numărat bine, circa 30, cele mai multe grupate în cadrul Complexului muzeal naţional „Moldova” – Palatul Culturii şi a Muzeului literaturii române. Cu toate acestea şi cu toată tradiţia de capitală culturală a ţării şi candidată eşuată în două rânduri la statutul de capitală culturală europeană, urbea noastră ocupă doar un modest loc 8 la numărul de vizitatori aproximativ 680.000) ai unor asemenea obiective.

Mai amintesc faptul că muzeul ieşean de istorie naturală cel mai vechi din România este închis, din pricina degradării, de cinci ani, iar Mizeul Teatrului, găzduit de Casa Vasile Alecsandri - clădire de patromoniu naţional!!! -, a dispărut de pe listă, pe motiv de retrocedare a clădirii (dacă am înţeles bine, probleme sunt, din aceleaşi considerente, şi cu casa poetului de la Mirceşti, dar şi cu Casa Pogor).

Ei bine, chiar şi în asemenea circumstanţe (numărul suficient al obiectivelor, degradarea sau „dispariţia” unora dintre ele şi numărul insuficient de vizitatori), cei care dispun de bugetul public par cuprinşi de o adevărată frenezie în a mai face o mulţime de muzee. S-a realizat, deja, Muzeul Municipal, şi se intenţionează realizarea unui Muzeu al Centenarului şi, ţineţi-vă bine”, a unei Case a Muzeelor (pe str. V. Alescsandri) care să găzduiască, într-un fel de-a valma, trei obiective de gen, dar cu subiecte total diferite.

Numai că, aşa cum foarte pertinent sublinia, într-o carte a sa , dr. Lăcrămioara Stratulat, manager al Complexului Muzeal Moldova, - „organizarea unui muzeu în momentul de faţă, în condiţiile unei societăţi  ultratehnologizate, trebuie să ţină seama atât de tradiţiile muzeistice ale umanităţii, şi mai ales ale spaţiului istoric concret în care urmează să fie organizat, dar şi de mulţi alţi factori - constituirea şi dezvoltatea patrimoniului cultural, conservarea, depozitarea şi restaurarea obiectelor de patrimoniu, tematica expoziţională, pedagogia muzeală, managementul muzeal etc.”

Nu trebuie să fii specialist în domeniu pentru a sesiza, în cazul exemplelor oferite, că minime cerinţe nu sunt îndeplinite. Astfel, dinspre CJ aflăm, cu stupoare, că spaţiul alocat viitoarelor muzee „este foarte vast şi presupune un număr considerabil de personal”. Drept care abia acum se fac demersuri pentru suplimentarea statului de funcţii cu 20 de posturi ! De urmărit cum se va da concursul pentru ocuparea posturilor şi cine le va obţine...

Cel puţin la suprafaţă, se creează impresia lipsei unei viziuni realiste, a unei motivaţii, existenţa unor interese ascunse, dar şi a unui sistem hei-rupistic de lucru.