Ieşenii şi-ar dori să iasă în (auto)stradă. Dar n-au!

Am început a scrie acest articol din vreme, joia trecută, ţinând cont şi de o declaraţie „caldă” a primului-ministru, dar şi un eveniment programat a avea loc la Iaşi a doua zi.
Foarte punctual, lucrurile se prezintă după cum urmează.
Moldovenii, în general, şi ieşenii, în special, nu au autostradă. Fapt de netăgăduit şi, mai ales, de neîngăduit!
Vina principală aparţine politicienilor din această zonă, care s-au „bătut” pentru orice, dar nu şi pentru obiectiv, sau, dacă au făcut-o, a fost cu pumnul în piept, de ochii lumii şi de dragul voturilor. Am avut şi premier din Iaşi, am avut şi ministru al Transporturilor, şi tot degeaba. „Calităţile” lor au fost demonstrate de faptul că primul a fost ejectat din funcţie în timp-record, iar al doilea a ajuns la răcoare...Concluzia, la acest punct: politicienii „noştri” (adică aceia care reprezintă zona) sunt mai proşti ca ai lor – clujenilor, craiovenilor ori teleormănenilor.
Dar o vină aproape la fel de însemnată o au chiar locuitorii din zonă (şi de pe tot parcursul viitoarei posibile autostrăzi). Dacă şi-ar manifesta susţinerea faţă de acest obiectiv în număr de zeci sau chiar sute de mii, ar constitui un factor de presiune imposibil de neluat în calcul. Dar, aşa, cu 2.000 de participanţi la ultima acţiune, cine să ne bage în seamă? Concluzia, la acest punct: suntem mai mămăligi decât concetăţeni din alte părţi ale ţării, ca să nu mai zic ale lumii.
Premierul Tudose şi-a băgat şi el coada şi a „cotit” visata autostradă, prin Oituz, spre Braşov. Bine că nu spre Brăila! Cât priveşte afirmaţia lui, conform căreia «vom scoate România din zona în care a fost în ultimii 27 de ani (...) să putem ieşi din ţară », an două observaţii: a) politicienii care vor să iasă, chiar dacă nu au voie (vezi cazurile Sebastian Ghiţă, Radu Mazăre etc.), nu au trebuinţă de autostrăzi b) nici politicienilor incapabili de fapte şi buni doar de promisiuni nu le trebuie aşa ceva. Pe cale de consecinţă, ar trebui să facem, de urgenţă, o chetă, şi să le oferim, gratis, bilete de avion către Burkina Faso ori destinaţii asemănătoare. Desigur, numai dus!
După cum aminteam mai sus, vineri, 12 ianuarie, la Iaşi, a avut loc o întâlnire de lucru pe subiectul autostrăzii Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş. Joi, îmi exprimam, cu tristeţe, scepticismul, afirmând că e nevoie de fapte, nu de noi structuri („comitete şi comiţii”) & discuţii („lungi prilejuri de vorbe şi de ipoteze”). Aş fi preferat, sincer, să mă fi înşelat. Dar modul în care s-a desfăşurat întâlnirea - participare „subţire”, fără nici un conducător al CJ Iaşi, cu puţin parlamentari, cu un singur oficial din executiv, şi acela...ieşean. aruncarea responsabilităţii doar în cârca guvernelor, precum şi opinia, avizată şi argumentată, a profesorului universitar Nicolae Boţu „chiar de am avea toţi banii, nu vom putea face autostrada”, din pricina imixtiunii politicului, dar şi a numeroase probleme tehnice, au venit, din păcate, să-mi confirme previziunea.
Iată de ce, în integralitatea sa şi pentru respectarea adevărului, titlul acestor rânduri ar suna astfel: „Ieşenii şi-ar dori să iasă în (auto)stradă. Dar n-au! N-au autostradă, nici voinţă, nici reprezentanţi”