Început de mandat de dreapta, cu stângul?

Judecând lucrurile foarte la rece, proaspătul locatar de la Cotroceni are imens de multe de învăţat. Dacă ar fi să fie vorba numai despre fişa postului de preşedinte, mai treacă-meargă, s-ar putea rezolva destul de repede. Dar el este cu desăvârşire neştiutor în privinţa „politicii mari”, care, ne place-nu ne place, se învaţă stând în oraşul de unde se dă ora exactă, timp de câţiva ani, ori prin parlament, ori printr-un minister, ori măcar pe la un sediu de partid. Cine e apreciat drept primar bun al unui oraş din provincie nu e, până la urmă, decât un bun administrator. Sper, pentru binele ţării, să nu se fi făcut o confuzie, şi să fi fost ales un administrator doar pentru că la Cotroceni este Administraţia Prezidenţială!
De remarcat inconstanţa sa. Dacă eşti un dascăl care-şi iubeşte profesia, nu renunţi la ea pentru funcţii. Dacă eşti într-o formaţiune politică, nu migrezi în alta, tot pentru o funcţie. Iar dacă eşti în fruntea unui oraş, nu renunţi la el pentru „a salva patria”!
Un reproş major e referitor la perioada de dinaintea depunerii jurământului. M-aş fi aşteptat ca, de pe 17 noiembrie şi până pe 21 decembrie, să dedice câte 10-12 ore pe zi (cu atât mai mult cu cât se spune că nemţii sunt muncitori şi ordonaţi, chiar tipicari) celei mai importante acţiuni din acest interval, dar cu urmări adecvate şi în anii următori – constituirea echipei de consilieri prezidenţiali. Am rămas stupefiat când, în loc de aşa ceva, personajul a preferat o vizită privată în SUA. Dându-şi, prin intermediul unei reţele de socializare, acordul în privinţa viitorului purtător de vorbe! Dar de selectarea celorlalţi consilieri, la „sânge”, adică după criteriile profesionalismului, experienţei şi, nu în ultimul rând, al ireproşabilităţii morale, cine s-o fi ocupat? Sursele spun că alţii, şi atunci tare mi-e teamă că s-ar putea îndeplini previziunile conform cărora am putea asista la repetarea a ceea ce s-a întâmplat cu locatarul de la Cotroceni din 1996-2000, în numele căruia au decis şi condus alţii, ceea ce ar fi nu trist, ci de-a dreptul dramatic!
Alte lucruri ce pot fi imputate.
A fost ales să conducă ţara, nu PNL; cu toate acestea, printre primele sale declaraţii s-a numărat aceea prin care clama necesitatea preluării puterii de către liberali în integralitate, adică nu doar prin preşedinţie, ci şi prin executiv. Ceea ce era de reproşat PSD, e dezirabil şi corect pentru PNL?
Dezamăgitor discursul ţinut la Timişoara. Dincolo de platitudini şi limba de lemn, dacă cineva îşi închipuie că cea mai mare dorinţă a românilor ar fi construirea unui mare muzeu al comunismului, înseamnă că acel cineva e complet paralel cu realitatea. Alarmantă impunerea favoritei ca moştenitoare a funcţiei de lider liberal, copiindu-se modelul băsist de promovare a fidelilor.
Dacă luăm în calcul şi afirmaţia făcută de cel care l-a propulsat, conform căruia personajul vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte, e de prezis că, pe cât de mari aşteptări s-au învestit în el, pe atât de mari vor fi dezamăgirile...