La mulţi ani, România!
Dimensiune font:
Dragii mei, ce faceţi de Ziua Naţională? Sunteţi într-o minivacanţă, poate aţi petrecut şi de Sfântul Andrei, aveţi planuri de odihnă, de călătorie? Sau mergeţi la parada militară, în oraşele în care s-a decis că trupele vor defila? Dacă mergeţi, bine ar fi să o faceţi din toată inima. Să ştiţi că nu este nevoie să zâmbiţi politicos la coloanele oficiale şi nici să salutaţi militarii care defilează cu tehnica veche. Nici cruce sfios nu e nevoie să vă faceţi, e de ajuns un Bogdaproste! pentru fasolea cu ciolan şi colac înfulecate de Ziua României.
Scenariul îmi este cunoscut şi l-am văzut de multe ori. Patriotismul este o chestiune de paradă pentru mulţi români – îşi pun cocarde şi flutură steagul numai când iese lumea în stradă, cu varii ocazii. Dacă îi întrebi, mulţi nu ştiu exact ce s-a întâmplat pe 1 Decembrie 1918 (în cazul de faţă), dar sunt bucuroşi că au mai băut o ţuică pe banii altora.
E frumoasă parada de Ziua României, dar, din păcate, în multe cazuri este lipsită de acea căldură şi de trăirea care ar trebui să umple inimile participanţilor la festinul public. Patriotismul nu este o stare de o zi, o uniformă pe care o purtăm de câteva ori pe an, ci un simţământ permanent. Nu fiţi supăraţi dacă nu îl trăiţi, poate mulţi nu v-au învăţat cum să vă iubiţi ţara şi pe oamenii ei.
În ultimii am auzit numai huiduieli – că sunt mici salariile, că şcoala nu mai este ce-a fost, că parlamentarii fură, că bătrânii mor prin spitale. Nu este o imagine care să te ducă direct cu gândul la iubire, dar Ţara nu are nicio vină. Pământul ăsta rodnic, care ne suportă păcatele, este cu mult mai mult decât un teritoriu unde multinaţionalele au început să facă legea, unde bancherii fură pe capete şi unde forurile internaţionale dictează cât să coste dumicatul, cât să plătim pentru gazul metan ori pentru benzină.
Ţara este locul unde ne naştem şi ne creştem copii (indiferent care ar fi acela), este locul unde muncim, unde iubim, unde trăim, este locul unde mergem la biserică, unde ne pomenim morţii şi unde bine ar fi să ne facem un trai frumos, atât cât putem. Dar multora dintre noi ne este mai aproape haina decât cămaşa şi huiduim, urlăm de zor că statul ia cu zece mâini şi dă cu una, că parlamentarii sunt hoţi, că Dumnezeu e vinovat că bate grindina sau că zăpada vine prea devreme. Trântim cu basca de perete când nu ne convine politica, dar nu spunem nimic când o dăm în bară cu propriile decizii, ne înghesuim la fasolea de 1 Decembrie şi sarmalele de Ziua Unirii, dar furăm la cântar şi ne păcălim unii pe alţii, ne prefacem că-i ajutăm pe oameni şi rămânem nepăsători când şcolile se dărâmă peste copii. Ni se pare că potăile din străinătate au mai mulţi colaci în coadă, alergăm după joburi plătite cu multe zerouri, dar nu ne recunoaştem deloc nepriceperea.
Dragilor, patriotismul nu este deloc o paradă, iar dacă nu mă credeţi vă invit să vă uitaţi în cărţile de istorie ori la fotografiile cu bunicii care au luptat pe front. Dacă ei ar fi ales doar să bată pas de marş în uniforme fiţoase acum am fi vorbit o altă limbă decât cea românească. Pentru ei, România a fost mai mult decât un teritoriu, a fost o credinţă! Şi tot ei, câţi au mai rămas, rostesc din inimă mereu La mulţi ani, România!, la sărbătoarea ţării lor.
Maura Anghel
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau