Luna martie şi falsa iluzie a bunăstării
Dimensiune font:
Cornul abundenţei se revarsă peste România, începând de la 1 martie. Cel puţin asta ne anunţă PSD şi Guvernul Grindeanu, potrivit căruia unele măsuri de ordin social şi nu numai, ar fi trebuit să intre în vigoare chiar mai devreme, dacă nu era întârzierea legată de proteste, de Ordonanţa 13, Iohannis şi promulgarea legii bugetului de stat. Astfel, odată cu venirea primăverii, pensia minimă creşte nu cu un procent-două, cum se întâmpla până cum cu indexările pe baza inflaţiei, ci cu 30 la sută. La fel, preţul anumitor medicamente se diminuează cu o treime, iar angajaţii din Sănătate vor primi sporuri majorate cu 85 la sută. Nu au fost uitaţi nici angajaţii din învăţământ, pentru care Guvernul va acorda o creştere de 15 la sută, aţi ghicit, tot de la 1 martie. Măsurile vin după un alt val de majorări, indexări şi eliminări de taxe şi impozite, pe care PSD, Dragnea şi Guvernul Grindeanu le-au promis şi vedem că încearcă să se ţină de cuvânt, iar aici cap de listă este creşterea salariului minim pe economie.
Nu spune nimeni că aceste măsuri nu sunt benefice, după ani de zile în care ni s-a spus că trebuie să strângem cureaua pentru a trece criza. După cum arată statisticile, criza a trecut cam de multişor, iar buzunarele românilor au rămas tot ciuruite. Prin urmare, o serie de reparaţii şi corecţii erau mai mult decât necesare. Unde mai pui că, în ciuda acestor ultime majorări, românii rămân tot la coada plutonului european – alături de vecinii bulgari - în ceea ce priveşte salariul minim pe economie şi nivelul de trai.
Deocamdată, nu vorbeşte nimeni despre impactul bugetar şi dacă nu cumva, la final de an, ne vom trezi din nou că va trebui să ne împrumutăm prin străini pentru a plăti pensii, salarii şi reduceri de taxe. Să sperăm că nu va fi aşa, iar Guvernul Grindeanu va reuşi să se ţină de cuvânt până la capăt. Adică să nu antameze din nou bugetul României doar pentru a-şi asigura firava pace socială, puternic zdruncinată, tot după nişte măsuri luate după ureche.
Întrebarea este: se va resimţi acest lucru şi în buzunarele românilor? Dacă da, ce costuri ascund acestea şi cine şi le va asuma? Iar când spun acest lucru am în vedere doar faptul că în România legea compensării funcţionează poate mai mult decât în oricare altă parte a Europei, iar principiul „îţi dau cu o mână şi iau cu două” pare să fie laitmotivul tuturor guvernelor. Primul exemplu care îmi vine acum în minte este eliminarea taxei auto pentru autoturisme, pentru care am înţeles că se pregăteşte o măsură compensatorie, de taxare suplimentară a autoturismelor rulate. Alte măsuri nu mai ţin neapărat de guvern, ci de lipsa unei minime coordonări a acţiunilor cu restul actorilor implicaţi. Deja, producătorii şi distribuitorii de medicamente ameninţă cu retragerea de pe piaţă a produselor supuse ieftinirii, pe motiv că nu sunt rentabile. La fel, de data aceasta regii şi companii din zona serviciilor publice iau în calcul majorări de preţuri la salubrizare sau la transport, pe motiv că sunt afectate de creşterea salariului minim. Aceasta în condiţiile în care, teoretic, aceste servicii ar trebui să se ieftinească, urmare a diminuării TVA, de la începutul anului. Fiindcă am rămas la reducerea TVA, i-aş întreba pe guvernanţi: mai ştiţi cât costă o pâine şi cu cât s-a scumpit aceasta de la instituirea TVA de la 24 – pe vremea Guvernului Ponta, la 9 la sută, pentru produsele alimentare?
De aceea spun doar că avalanşa de bune intenţii care ne bombardează la acest început de martie nu reprezintă decât o dulce iluzie a bunăstării. O iluzie care, în lipsa pârghiilor
de control aferente, s-ar putea transforma uşor într-o mare deziluzie...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau