Momâia, fantoşa şi coabitatorul

Acestea sunt, azi, cele trei personaje principale de pe scena politică mioritică. În rest, o mulţime de figuranţi, goi de conţinut, sau plini de spaima de a fi băgaţi la zdup.
Ori pe mare, ori la răcoare. După două luni de la debarcare, două interviuri televizate şi două trei-declaraţii făcute cu prilejul vizitelor la partidul de buzunar pe care l-a moşit, e tot mai evident că fostul locatar de la Cotroceni se transformă într-o momâie. Nemaiavând, în faţă, tribuna pe care, formula „administraţia prezidenţială” fusese înlocuită cu „preşedintele României” (ca să priceapă tot prostul cine e dânsul), şi, în spate, un partid puternic, o colecţie impresionantă de dosare, plus informaţii de la servicii şi surse alternative, blonde ori nu, insul apare la fel de lipsit de putere precum un cowboy deposedat de cal şi pistoale. Bomboana de pe colivă este reprezentată de perspectiva, din ce în ce mai apropiată, ca fratele, favorita şi mulţi dintre cei pe care i-a făcut miniştri pe criterii de fidelitate, nu de competenţă, să fie condamnaţi. Ceea ce s-ar putea întâmpla chiar şi cu dânsul, dacă, aşa cum se vorbeşte, n-ar avea înţelegeri care să-i asigure protecţie viageră. Singura mişcare inteligentă din partea lui, pentru a nu se cufunda tot mai mult în uitare sau a nu ajunge la răcoare, ar fi să plece pe mare. Cât mai departe şi pentru totdeauna...
Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieţii papuci. Noul locatar al palatului amintit are toate motivele de satisfacţie:n-o fi fost el bun de ministru de interne, de vicepremier, nici de prim-ministru, dar, perseverând, a dat lovitura. Contrazicând, astfel, (în beneficiul personal, că al ţării nu contează) principiul conform căruia fiecare tinde să avanseze până atinge propriul prag de incompetenţă...La întrebarea ce e o fantoşă se poate răspunde sec – o marionetă, sau mai pe larg şi savuros: „păpuşă jucată de un om ascuns după o perdea la teatru popular, în care principalul personagiu e Vasilachi”. Sau, în cazul nostru, un grup de interese plus Mihalache, pesedist până acum 5 ani şi ex-consilier al lui Adrian Năstase! Deocamdată, omul o ţine în vizite. Unele, clar interesate – precum la DNA şi ÎCCJ (nu se ştie niciodată..), altele, la fel de clar gratuite, precum în Franţa sau Germania – de unde răspunsul privind aderarea ţării noastre la Schengen a sunat fie „non”, fie, mai pe înţelesul lui, „nein”. Politicienii, chiar din propriul partid, realizând câtă forţă are, spun ca el şi fac ca ei – vezi cazul Vosganian. Ultima întrebare legată de el: cum oare se spune „fâs” pe săseşte?
De-aş mai duce-o pân-la toamnă. Probabil cam aşa cântă eternul co-pilot (de curse, de USL, de guvernare). Desigur, toamna lui 2016, când sunt alegeri parlamentare. Deocamdată, mai stresantă e dilema „a fi sau a nu fi” în perspectiva CN de peste trei săptămâni, când (se) va vedea câtă putere şi câţi fideli mai are.
PS Cu asemenea personaje, e de actualitate spusa că „vai de biet român, săracul, el tot dă înapoi, ca racul”.