NE/AM săturat de aroganţă. Altă întrebare!?!

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

Orice om care învaţă târziu în viaţă să meargă pe bicicletă ştie că o lungă perioadă de timp are nevoie de o stare de atenţie constantă pentru a nu-şi pierde echilibrul. În momentul în care are impresia că deja ştie să pedaleze şi nu este „treaz“ ajunge în boscheţi sau intră în ghivece de flori, cel puţin acolo am sfârşit eu la început. M-am ales cu semne pe viaţă, am continuat să mă dezechilibrez, să cad şi să mă ridic, pentru că altfel aş fi ratat unul dintre cele mai minunate sentimente, acela al depăşirii propriilor temeri şi limite...

Cred că, la fel ca mersul pe două roţi, democraţia nu este un dat, se învaţă şi se exersează zilnic de către cei mai importanţi actori ai acestui joc politic: cetăţenii.

Tătucul Trump şi „Epoca fricii“

Mi se pare superb la democraţie că fiecare parte este la fel de importantă ca întregul, iar totul se desfăşoară în limitele lui „libertate, egalitate, fraternitate“, cel puţin în teorie. Însă ştim deja că pentru a excela în practică este necesar să învăţăm la început teoria...

A fi parte a unei comunităţi, a unui NEAM, presupune mai multe drepturi, dar şi responsabilităţi. Un prim privilegiu, pe care eu îl văd ca drept şi responsabilitate în acelaşi timp, este a merge la vot. Pentru că acolo, în cabina de vot, cu ştampila în mână alegi cine să te reprezinte şi cine să construiască la viitorul tău şi al neamului din care faci parte. Însă votul nu este singurul mecanism prin care poţi interveni în joc. Atunci când plăteşti taxe, iar apoi urmăreşti pe ce s-au dus banii tăi, intervii activ în piesă. La fel ca atunci când te informezi despre legile pe care le pregătesc oamenii trimişi de tine să conducă în interesul tău şi al comunităţii. Iar când afli că ceea ce hotărăsc ei pentru tine, târziu în noapte, nu este în spiritul a ceea ce crezi tu despre lumea asta, aşezată de la facere pe zece porunci morale şi pe iubirea aproapelui, te cuprinde frustrarea...începi să te dezechilibrezi, dar nu uita teoria: partea e la fel de importantă ca întregul!

Tu cât de analfabet funcţional eşti?

Aroganţa cu care o clasă politică aleasă de unul din cinci cetăţeni ai acestei comunităţi vorbeşte şi se comportă în aceste zile poate tulbura şi cel mai turmentat cetăţean. Acesta din urmă începe să se uite mai atent la cei trimişi să guverneze, pentru că aroganţa ciocoiască supără orice om de bună-credinţă!

Anul trecut, pe vremea asta, scriam despre Ministerul Viitorului, după întâlnirea de la Davos a celor mai importanţi oameni ai lumii. Anul acesta, una dintre dezbaterile importante din munţii Elveţiei a fost despre populism şi epoca post-adevăr, adică epoca minciunii, care ia amploare în lume, nu doar la noi. Zilele astea am văzut mustăţi care mint fără să clipească, de aceea, este necesar să ne formăm, fiecare dintre noi, zi de zi, „reflexul adevărului“, pentru că adevărul şi libertatea sunt două valori fundamentale în acest joc complex al vieţii.

Suntem editorii propriei lumi

„Sunt îngrijorată că avem tendinţa să luăm totul ca pe-un dat: democraţia, multiculturalismul, diversitatea. Acestea sunt realităţi cărora le-a luat decenii să fie construite şi uităm că la începutul acestora existau nişte valori de bază. Îngrijorarea mea este că istoria nu merge întotdeauna înainte, câteodată face paşi înapoi. Câteodată facem greşeli pe care strămoşii noştri le-au făcut în trecut. În aceste zile se pune mare accent pe ideea că dacă eşti înconjurat de oameni asemeni ţie eşti în siguranţă, dar eu nu sunt de aceeaşi părere, pentru că vin din Turcia care a avut mult de suferit din cauza rezistenţei la schimbare. Nu vreau ca Europa să facă aceleaşi greşeli!“- scriitoarea Elif Shafak, Davos, 2017