Ne retragem copiii din învăţământul condus de aşa un personaj?

Îmi propusesem – şi promisesem – ca, astăzi, să aloc spaţiul editorialului pentru a pune oarece semne de întrebare vizând unele personaje ale viitorului (ieri după amiază, deja sigur votat!) executiv, despre obiectivele enunţate în programul-mamut de guvernare (circa 300 de pagini, încă nu am verificat dacă nu a fost realizat prin metoda copy-paste de la documentele cabinetelor Grindeanu & Tudose), ca şi despre câteva reacţii ale presei străine.
M-am auto-deturnat.
Pentru că: 1. lista persoanelor controversate/contestate e prea lungă şi nu e timp şi spaţiu; apoi, acelea dintre ele care, la un moment dat, vor fi dovedite de justiţie ca având probleme cu legea, se vor retrage, nu doar cu coada între picioare, dar şi aruncând noi pete pe cazierul formaţiunii social-democrate, care nu reuşeşte să se scuture de virtualii penali; 2. despre programul de guvernare s-a pronunţat foarte plastic un aliat de nădejde al coaliţiei de la guvernare, lider al unei minorităţi, care a caracterizat documentul ca părând a fi scris „în Ministerul Agriculturii, printre două beri” - ceea ce nu l-a împiedicat pe acelaşi să anunţe susţinerea investiturii guvernului Dăncilă, „pentru că este nevoie de stabilitate” (plagiind aceeaşi jenantă scuză utilizată şi de către locatarul principal de la Cotroceni); 3. relatările şi comentariile din presa străină ar avea darul să ne deprime şi mai mult, vorbind despre colaps, agravarea crizei politice şi chiar harakiri,,,
Dar motivul principal al schimbării subiectului a plecat de la faptul că unul dintre cei doi piloni de bază ai oricărei societăţi – sănătatea şi educaţia – , în cazul de faţă mă refer la cel de al doilea, mi se pare a se afla în primejdia de a se şubrezi şi mai tare prin propunerea - ce a fost votată, cu 22-12, în comisia de specialitate (unii dintre membrii acesteia i-au făcut cadou, la venire, un manual de gramatică şi o panglică tricoloră...), deci va trece şi în plen - pentru „păstorul” acestui domeniu.
Nu am de gând să-i neg personajului în chestiune competenţa profesională. Dar, dincolo de faptul că vine de pe un loc jos în clasament (şef al unei modeste universităţi din provincie), ceea ce îl pune în situaţia de a purta o căciulă prea mare, conflictul său evident cu limba română – presa abundă de exemple care de care mai grave de greşeli – mi se pare un obstacol de netrecut. Sau o glumă proastă. Sau – dar ar trebui să se recunoască deschis – existenţa dorinţei de a ne întoarce la perioada în care destinele educaţiei româneşti erau încredinţate unor „nume” precum Suzana Gâdea sau Aneta Spornic!
Am înţeles reacţia de solidarizare a unor politicieni, Dragnea susţinând că „realizările vor conta”, iar Tăriceanu îngăimând că „am impresia că nu e profesor de limba română, are nişte lacune”. Dar sunt, realmente, stupefiat de faptul că 45 de lideri ai unor universităţi din ţara noastră semnează susţinerea nominalizatului. Cred că merită laude rectorii care nu au semnat, printre care, dacă informaţiile sunt corecte, cei de la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi şi de la Universitatea din Bucureşti.
În asemenea circumstanţe, am fi îndreptăţiţi să ne punem întrebarea din titlu. Dacă ar exista o alternativă, dar, cum nu e..