Nici unul nu merită să ajungă preşedinte!

Intenţionam, iniţial, să dedic rândurile de astăzi manifestărilor politice care au avut loc sâmbătă – pentru cine încă nu ştie, congrese & convenţii, vizând, mai întâi, absorbirea Forţei Civice de către PDL şi, apoi, fuziunea formaţiunii din urmă cu PNL. Asta cu toate că nu împărtăşeam deloc opinia exprimată de către politicienii implicaţi, ca şi de presa partizană, cum că ar fi fost vorba de un eveniment istoric bla, bla, bla. Cu atât mai mult cu cât fuziunea este încă departe de a fi terminată, mai fiind necesar să treacă timp (în care se poate întâmpla orice, după cum a demonstrat istoria din ultimii 25 de ani), dar, mai ales, să se treacă nişte examene, dintre care cel mai important va fi acela al prezidenţialelor din noiembrie. O înfrângere a candidatului „noului” PNL ar fi, previzibil, de natură a face să se fâsâie întreaga construcţie.

Ca în multe alte situaţii, însă, realitatea m-a obligat să-mi schimb planul. Mai importante decât congresele în sine cred că au fost două declaraţii conexate acestora, ambele aparţinând unor personaje pe care cele mai multe sondaje şi cei mai mulţi analişti le văd în finala pentru Cotroceni.

În alocuţiunea sa, proaspătul lider liberal a afirmat, la un moment dat, că „vom avea o altă politică de personal, vom verifica bine oamenii înainte de a-i propune în demnităţi publice”. Scoasă din context, această declaraţie ar putea ului prin cinismul său, atâta vreme cât chiar autorul ei are (prea) multe schelete prin dulapuri, dovadă fiind şi relatările presei despre presupuse afaceri cu copii sau imobile, dar şi decizii ale ANI şi procese pe rol (dintre care unul cu termen în septembrie) privind incompatibilităţi ale personajului. Cu un asemenea „cazier” şi fiind pe deplin onest, subiectul ar fi trebuit să nu se expună riscului de a fi propus pentru demnitatea supremă în stat! Declaraţia, însă, viza alt plan, referindu-se la cei care ajunşi miniştri PNL au trădat acest partid în favoarea PSD. Dar nici aici personajul nu iese cu faţa curată, atâta vreme cât el însuşi şi-a trădat formaţiunea al cărei preşedinte fusese, pentru a accede la şi mai înalte funcţii de partid şi de stat...

Contracandidatul său de stânga în cursa pentru Cotroceni s-a lăsat, şi el, dominat de beţia cuvintelor, caracterizând manifestările de sâmbătă drept o reunire a ”nebunilor şi a mişeilor” sub acelaşi acoperiş! Cu o asemenea replică de joasă extracţie, personajul se dovedeşte a fi nu doar un bun coabitator cu actualul locatar de la Cotroceni, ci şi un perfect urmaş al acestuia – desigur, pe linia utilizării a tot felul de expresii pe cât de injurioase, pe atât de neconforme cu demnitatea ocupată. Liderul social-democrat trece sub tăcere, cu impertinenţă, faptul că, în trecutul ultimilor cinci ani, a fost aliat, ba chiar prieten la cataramă cu „nebuni şi mişei”, din dorinţa de a face să se uite că „cine se aseamănă, se adună”.

După asemenea atitudini şi declaraţii, cei doi ar merita excluderea de pe lista candidaţilor la prezidenţiale. Numai că, din nefericire pentru noi, în mod cert, jocurile sunt făcute şi unul dintre ei va ajunge la Cotroceni...