Numai proştii nu-şi schimbă părerile...
Dimensiune font:
M-am întâlnit cu o cunoştinţă apropiată, a doua zi după ce-mi făcusem cont pe o reţea de socializare. Discutând, inevitabil, despre acest subiect, eu am afirmat că, în cazul nostru, care ne vedem relativ des, vorbim şi la telefon, o „amiciţie” în spaţiul virtual nu ar avea ce să adauge legăturii noastre sau cu ce să o ajute.Apoi, însă, am mai meditat, drept care mi-am sunat cunoştinţa şi i-am zis că vreau să-i trimit cererea de prietenie. Mi s-a replicat că m-am sucit cu 180 de grade, inexplicabil. M-am apărat, amintind adevărul că doar proştii nu-şi schimbă părerile...
Dar aceasta a fost doar o „suceală” de mici proporţii, faţă de cea înregistrată între 15.12.2014, când publicam articolul „Feisbucesc, nu mă îndoiesc, deci exist?”, şi 14.04.2014, când intram în lumea socializării. Graţie, tehnic, fiului meu de doar 14 ani, şi, pe un alt plan, graţie tot lui, deoarece voiam să-i fiu aproape nu doar în realitate, ci şi în universul virtual – acolo unde generaţia lui, dar nu numai, petrece din ce în ce mai multă vreme.
Aşadar, în decembrie anul trecut, încă mai făceam parte din tabăra celor „rezistenţilor” la socializarea virtuală. Pentru că: preferam (şi voi continua să prefer!) relaţiile de tip tradiţional, faţă în faţă; nu înţelegeam raţiunea pentru care ar fi trebuit să mă supun unei mode, să devin dependent, să risipesc vremea, să-mi pierd intimitatea şi să-mi fac iluzii degeaba (aceea a prieteniilor, de exemplu).Reproşul major pe care îl făceam se referea la transmiterea mesajelor şi postărilor, de către cei mai mulţi membri ai reţelelor, în mod reflex (ca să nu spun mecanic), fără a mai verifica procentul de adevăr, ci numai din prietenie şi politeţe. Excluzând, astfel, necesara trecere prin „dubito” (apropo de asta, se zice că doar cei pomeniţi în titlu au certitudini...).
Am onestitatea de a recunoaşte că, în multe privinţe, m-am înşelat, satisfacţia de a nu mă fi lăsat dominat de argumentele contra. Şi, mai ales, bucuria de a fi intrat într-un univers care nu e perfect, dar generos, util şi perfectibil!
Faptul că poţi genera şi recepta lucruri bune şi frumoase, că poţi ajuta şi fi ajutat, că-ţi poţi regăsi amici reali despre care nu mai ştiai nimic şi era greu altfel să-i recuperezi, că poţi relua legături cu rude pe care, din păcate, le uitaseşi sau neglijaseşi, că te poţi împrieteni cu oameni noi, dintre care nenumăraţi au multe de oferit, că poţi dărâma şi uita barierele existente între tine şi foşti adversari sau, mai rău, duşmani (ultimele patru cazuri mi s-au întâmplat chiar mie) înseamnă enorm!Şi, dacă la asta adăugăm fantastica şansă ca, prin intermediul acestor reţele, să ne sporim în proporţie geometrică posibilitatea cunoaşterii celor ce se întâmplă în universul real, atunci avem o imagine aproape completă asupra comunicării în spaţiul virtual şi nu greşim cu nimic calificând-o drept benefică. Cu condiţia – nu mă pot opri să adaug – să nu rămână singura cale de comunicare...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau