O criză nu vine niciodată singură
Dimensiune font:
Premierul britanic Theresa May a semnat ieri procedura pentru declanşarea Brexit, prin care Marea Britanie cere oficial ieşirea din UE. Imediat, scrisoarea de notificare a fost înaintată prin ambasador preşedintelui Consiliului European Donald Tusk, actul în sine putând fi calificat adevărata cerere de divorţ depusă de britanici. Prin urmare, la aproape un an de la declanşarea crizei, odată cu rezultatul controversatului referendum, britanicii au luat taurul de coarne şi au urgentat procedurile. Cu ameninţări din partea Scoţiei, cu avertismente din partea birocraţilor UE, dar au început. Au pornit pe un drum fără întoarcere, în care britanicii îşi vor recăpăta statutul de „insulari” în adevăratul sens al cuvântului, după 60 de ani în care au coabitat alături de marea şi din ce în ce mai numeroasă familie a Uniunii Europene.
Judecând după atitudinea britanicilor din ultima perioadă, nici nu prea ai spune că au fost vreodată ori s-au simţit ca membri deplini ai Uniunii Europene. Au jucat după regulile Bruxelles-ului, dar au luat întotdeauna decizii pe cont propriu atunci când a fost vorba de participare la diverse acţiuni militare alături de SUA, cum au fost intervenţiile militare din Irak sau Afganistan, spre exemplu. Şi-au negociat întotdeauna la sânge propriile avantaje, ştiind totodată să limiteze pierderile şi să pună piciorul în prag atunci când le-au fost ameninţate suveranitatea şi propria siguranţă. Nu mai spunem de aderarea la moneda unică, pe care britanicii au refuzat-o dintotdeauna, lira sterlină rămânând şi la momentul vorbirii, cu un uşor recul, cea mai valoroasă monedă de pe continent. Prin urmare, cine va plânge după Uniunea Europeană? Cu siguranţă, nu britanicii, care şi-au păstrat permanent, am putea spune, portiţa deschisă şi un plan de rezervă pentru eventuala retragere în propriul spaţiu al siguranţei şi bunăstării.
Vedem în schimb lamentări şi decizii haotice din partea celorlalţi membri ai Uniunii.
Chiar cel care a primit scrisoarea de notificare privind procedurile de „divorţ”, polonezul Donald Tusk, poate reprezenta imaginea zbuciumului care se duce la ora actuală în spaţiul european, aflat din din nou în căutarea identităţii. Contestat de propria ţară, dar susţinut din răsputeri de majoritarii din PPE pentru un nou mandat, preşedintele Uniunii Europene am putea spune că este expresia deplină a modului oarecum haotic în care a ajuns să fie condusă Uniunea, după un model care nu este străin deloc României şi nici altor state europene. Avem un preşedinte al Uniunii Europene cu rol decorativ, care participă la luări de cuvânt şi semnări de tratate, fără a avea însă şi putere executivă, care se află în sfera Comisiei Europene. Totodată, Donald Tusk este imaginea modului de gândire ale „lupilor tineri” ai Uniunii de la momentul de faţă, care îşi redescoperă valenţele naţionaliste şi suveranitatea pierdută, după ani întregi în care s-au înfruptat bine-mersi la masa comună europeană. Multă vreme, prin 2006-2007, Polonia lui Tusk era divinizată de români pentru modul în care a ştiut să-şi negocieze capitolele de aderare, fără să stea „în genunchi” pentru ridicarea „steguleţelor roşii” pe Agricultură ori pe Justiţie. Astăzi, politica bătutului cu pumnul în masă nu prea mai merge. Cel puţin nu în momentul în care ai un grup de state care deja face pasul înapoi spre constituirea de nuclee izolaţioniste, lăsând la mila centrifugii noii veniţi în Uniunea Europeană.
Mai grav este că, la acest moment, nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu adevărat după Brexit. La aproape un an după ce oficialii UE declarau că nu nu au niciun plan de rezervă în cazul care britanicii vor spune DA la referendum, se vede că nu au nici astăzi, când au fost înştiinţaţi oficial despre Brexit. Se acţionează prin contramăsuri economice care pot escalada într-o nouă criză. Ca într-un divorţ, motivele supărării poate nu-şi mai au rostul. Important este să eviţi crizele şi, mai ales, să mai protejezi ce se mai poate, pentru care fiecare să meargă mai departe, pe drumul său. Cu inima frântă, cu solidaritate din partea celor care îţi mai sunt aproape. Criza Brexit este abia la început şi, fără a avea măcar o experienţă similară, s-ar putea să nu fie singura. Va reuşi Uniunea Europeană îi facă faţă ori îşi va da singură foc la valiză?
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau