Partide mari, probleme pe măsură (I)
Dimensiune font:
Titlul de mai sus nu e chiar axiomatic, întrucât probleme se înregistrează şi formaţiunile liliputane, precum cel udristo-băsist, paseist-ţărănist ori otevist. Dar, totuşi, este evident:cu cât e mai mare un partid, cu atât are mai multe probleme de rezolvat.
În mod aproape sigur, şi, aş adăuga, pe cale de consecinţă logică, scena politică românească părea a se îndrepta către modelul american, adică doar două formaţiuni mari care contează. Numai că, aşa-i la noi, orizontul unor asemenea legitime aşteptări se cam depărtează.
PSD = Ponta şi Dragnea? Impresia creată, cel puţin în exterior (dar întărită şi de dezvăluiri ale unor proaspăt debarcaţi), este aceea că principala formaţiune de pe scena politică autohtonă se constituie dintr-un nucleu bipolar (tandemul Victor-Liviu), în jurul căruia gravitează toată mulţimea de „electroni” (citeşte baroni centrali sau locali), aflaţi, pe rând, sub semnul unor mişcări centrifuge sau centripete, funcţie de varii interese, mergând de la dorinţa accesului la cât mai multe fonduri şi terminând cu posibilitatea şansei de a scăpa de mâna lungă a DNA ori a altor instituţii asemănătoare. Dacă impresia se suprapune peste realitate, asta nu e deloc bine pentru partid, vulnerabil peste poate în situaţia în care este condus de personaje, la rândul lor, nu doar vulnerabile, ci şi slăbite de rezultatul alegerilor din decembrie.
PSD – trei flori şi vreo şase grădinari. Chiar dacă Victor Ponta a reuşit să nu se lase, aidoma predecesorilor săi la cârma social-democraţilor, debarcat destul de repede după înfrângerea, de-acum tradiţională, în cursa prezidenţială, şi să amâne pierderea şefiei partidului, dar şi a funcţiei de premier, nu se poate spune că pe stânga ar fi linişte. Dimpotrivă! Cuplul – atât de antinomic, încât este comic – Geoană-Vanghelie se pregăteşte a-şi „trage” partid. Desigur, unul social-democrat, care să se alieze cu PNL şi să reia, mai mult ca probabil, nefericitul experiment al USL. Solo, deocamdată, evoluează, până la un punct în acelaşi sens, şi un patron de televiziune. Toţi trei, dinafara curţii social-democrate. În interior, şi nu chiar solo, un tânăr şi ambiţios europarlamentar.
Dincolo de diferenţele dintre cei şase, mi se pare incontestabil, dar mai ales tragic faptul că niciunul are datele care să-i permită a pretinde că reprezintă, cu adevărat, stânga. Şi chiar dacă, potrivit unor analişti politici, ne aflăm într-o epocă definită drept post-ideologică, aceasta e o descoperire care va mai întârzia mult până să fie percepută şi, mai ales, acceptată de către nucleele dure ale electoratului, talibanizate la extrem.
Sacrificiul personal – soluţie salvatoare. Încăpăţânându-se să rămână la cârma PSD, Ponta şi Dragnea nu fac altceva să prelungească agonia. Cea proprie, dar care o poate determina şi pe a partidului, ce poate slăbi tot mai mult din pricina frământărilor interne, a dezertărilor membrilor şi aliaţilor de conjunctură, însă şi a atacurilor tot mai intense ale celuilalt mare partid.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau