Pastile pentru seriozitate

Canicula tulbură de multe ori minţile, aşa spun psihologii, şi eu chiar nu vreau să-i contrazic, mai ales că-mi dau apă la moară pentru un subiect care mă frământă demult. Gradele săltate binişor în termometru mi-au adus şi starea necesară pentru a-l transcrie în editorial.
Astăzi aş vrea să abordăm un subiect delicat pentru mine, inexistent pentru alţii (poate). Seriozitatea, mon cher, despre asta ar fi vorba. Moft, aşa-i, dar totuşi un atribut foarte important pentru oamenii care respectă managementul reputaţiei, ca să mă exprim în tendinţele momentului. Am tot spus că atitudinea este importantă, că imaginea este aşişderea. În teorie suntem cu toţii foarte tari. Cu practica stăm mai prost. Când spun seriozitate mă refer la un cumul de atitudini, de la respectarea unui orar, a unei promisiuni, a unei discuţii, a unei persoane şi tot aşa. Nu poţi cere să fii respectat dacă ţie nu îţi pasă de consecinţele acţiunilor tale. Sună grav şi uneori nuanţa chiar aşa este. Ca urmare, am deschis o listă cu cele mai importante atitudini pe care ar trebui să le avem sau la care ar trebui să renunţăm pentru ca totul să meargă bine.
1. Punctualitatea. Nu e doar treabă nemţească sau anglo-saxonă, ci şi românească, italienească, greceasă sau neo-zeelandeză. Depinde doar de noi dacă o respectăm sau nu. De câte ori nu v-aţi dat programul peste cap din cauza unor terţe persoane care te sună cu câteva minute înainte de o întâlnire importantă şi te anunţă că întârzie sau ajung când ajung, că doar nu se termină lumea în jumătatea de oră pe care au ales să o petreacă făcând orice altceva decât să te onoreze?
2. Responsabilitea confirmării, indiferent ce înseamnă acest lucru. De când cu Facebook, ai impresia că toată lumea are capacităţi de teleportare. Dacă te uiţi la un nume constaţi că participă simultan la câteva evenimente. În realitate este bine mersi acasă, la bere sau la cafea în timp ce tu aştepţi să începi acţiunea la care confirmase invitaţia şi de care oricum nu i-a păsat. De ce totuşi a spus că participă? Fiindcă dă bine să fie văzut în compania unor persoane. Virtual, evident. Nu-i pasă că a dat peste cap o listă de rezervări sau că ţi-a dat peste cap o parte din zi!
3. Vorbăraia la telefon. Daaa, mare chestie mobilele astea şi mă întreb de multe ori cum de-am putut trăi fără ele. În orice secundă priveşti în jur toată lumea vorbeşte la telefon. Nu contează că este la o întâlnire privată, că este la o discuţie de business, că este alături de un partener cu care chiar are treabă, singura grijă este să butoneze telefonul. Oameni buni, cei care pierdeţi voi sunteţi fiindcă nimănui nu-i place să fie confundat cu husa de la scaun!
4. Băgatul în seamă peste tot şi preluarea de idei. I se mai spune tupeu şi furt intelectual. E un fel de poveste de genul „Hai să fim parteneri ca să câştig doar eu”. Mare greşeală, dragilor, fiindcă nu ştii niciodată cum ţi se întoarce şi scârba cu care i-ai tratat pe alţii ţi se va lipi de chipul mincinos. E mare păcat să te foloseşti de oameni!
5. Atenţia la tine şi la cei din jur. A se citi şi “ascultare”. Aşa-i că vă place să vi se soarbă toate idele şi cuvintele sau că vă bucuraţi când sunteţi apreciaţi? Da, tuturor ne place şi este bine să oferim aceeaşi stare de bine şi celor din jur. Cu alte cuvinte, nu mă căuta doar când ai nevoie de public ori de vreo idee sau sprijin. Pot fi o persoană agreabilă şi la o cafea amicală, la care să nu mi se ceară nimic şi în urma căreia să pleci încărcat cu daruri.
Dacă vă regăsiţi într-una din astfel de situaţii nu fiţi necăjiţi. Tuturor ni s-a mai întâmplat să fim măcar o dată în culpă şi de multe ori de cealaltă parte. Suntem oameni şi greşeala face parte din destinul nostru, însă repetarea ei este abia o atitudine gravă. Preţul plătit este mare şi poate fi măsurat în spaţiile goale care se creează în jurul vostru în timp.
Maura ANGHEL