Pedagogia nu se face pe Google. Şi nici dragostea!

 

„Copiilor noştri li se mint limitele, li s-au creat limite false, dovadă că împuşcă pokemonii şi duşmanii ne bat la porţi. Au devenit mai dependenţi de curent electric la iphone, nu de mama şi tata. Această strategie are şi această calitate pozitivă, de a spune tăiaţi curentul şi luaţi-vă copiii de mână. E un început pe care sper să-l putem continua cu fermitate”, a spus preotul Constantin Necula într-o dezbatere pe tema educării părinţilor. Îndrăgitul preot a afirmat că ne-am pierdut unii de alţii şi că niciun copil nu se creşte după reţete şi a atras atenţia că nicio lege din lume nu ne învaţă să ne iubim. Ori ne punem sufletul în palma celuilalt, ori nu, altfel nu se poate.

Graba în care trăim, în care muncim, în care ne creştem copiii ori familiile ne-a schimbat total. Suntem dependenţi de viteză, chiar şi atunci când ne împreunăm mâinile pentru rugăciune ori aprindem candela (când nu uităm...). Facem totul pe repede înainte şi ne tragem sufletul abia când ajungem pe patul de spital ori în faţa vreunui cimitir şi când ne întrebăm „Oare când am trăit?”. Ca oameni mari, alergăm între casă, şcoala celor mici, dacă avem copii, afaceri sau joburi, căutăm la cei din jur

aprobare, motivaţie şi rareori ne ascultăm. Unii au uitat că viaţa este înlăuntrul lor şi nu în afară, în aprobarea amicilor, şefilor ori a partenerilor de afaceri. Alţii nu au ştiut niciodată cum este să trăiască. Cei mai fericiţi dintre noi (şi foarte puţini, ce-i drept) ne mai scufundăm mintea în suflet şi-i dăm voi inimii să ne îndrume, să mai pună zăgaz gândurilor şi spaimelor. Când vezi atâta îndârjire în jur, atâta zbatere cum să nu-i dai dreptate părintelui Necula, care ar dori să pună la punct o strategie educaţională pentru părinţi? Ideea este bună pentru toţi oamenii mari şi mare dreptate a avut când a spus că ne-am pierdut educaţia socială. „Ne tapetăm pereţii cu diplome, suntem absolvenţi de multe cursuri, suntem multitasking, dacă vreţi cultura educaţională, dar suntem tot mai departe de idealul uman pe care ni l-am propus să fim când eram noi înşine copii”.

Pedagogia nu se face de pe Google şi nici dragostea nu se învaţă pe Internet, ci între şi printre oameni. Nu există reţete, ci doar practici punctuale a căror eficienţă este sigură atunci când ne pasă nu doar de copii, ci şi de noi şi de oamenii lângă care trăim, ale căror dureri şi frici le putem simţi, dacă ne dăm voie. Altfel rămânem doar nişte bio-roboţi, care ştiu să le facă pe plac tuturor celor din jur, care trăiesc la comandă, cad pradă promisiunilor sau furiilor celor din jur şi care ar avea nevoie de un buton de resetare despre care nu ştiu că nu îl vor găsi pe internet, ci doar în inima lor, loc unde nu contează cât de multe diplome ai adunat, ci cât de mult îţi pasă de tine şi de cei din jur.

Maura Anghel