Plaga drogurilor afectează tot mai mulţi ieşeni

  

Dorian OBREJA

Într-un bilanţ pe luna mai, se evidenţiază faptul că s-a răspuns, prin intermediul echipajelor medicale ale Serviciului de Ambulanţă Judeţean, la aproape 12.000 de solicitări.

Subliniez că, din totalul menţionat al apelurilor, 43 de cazuri reprezentau cazuri de supradoză în consumarea de droguri, Desigur, se vor găsi „optimiştii de serviciu”, care să susţină că, la o populaţie a Iaşului, şi la numărul de solicitări pomenit, cifra de 43 este una ce poate fi considerată neglijabilă.

Oare? Trebuie, mai întâi, să ţinem cont că 43 au fost doar cei care au apelat la 112, recunoscând că starea lor critică se datora consumului ultra-exagerat de droguri. Mai sunt, cu siguranţă, destui care, în aceeaşi situaţie, nu au telefonat, poate de teamă, mai sunt încă şi mai mulţi care, drogându-se mai moderat, nu se simţeau nici ei prea bine. E necesar, mai apoi, să luăm aminte la tot mai multe semnale de alarmă trase din diverse zone, în special medicale, conform cărora „consumul de droguri ia amploare la Iaşi”; potrivit unor surse, acest fenomen l-a egalat, ca amploare, pe cel al ieşenilor care se urcă băuţi la volan – ceea ce înseamnă foarte mult; pe de altă parte, creşterea numărului de infracţiuni de tîlhărie este asociată cu unul şi acelaşi consum. Pe partea cealaltă a baricadei, Primăria, prin vocea şefului ei, susţine că „Poliţia locală ţine fenomenul sub control”, iar rezultatele ar fi chiar şi mai bune dacă se vor reuşi mici schimbări, în domeniul legislaţiei, precum şi creşterea efectivelor instituţiei. Din păcate, primarul ieşean iarăşi nu ştie unde să se oprească, adăugând nefericit, celor înainte amintite, emanaţii din categoria „iarna nu-i ca vara”, precum „gravitatea sau numărul delictelor sau a provocărilor într-un oraş ca Iaşul...nu este egală (ar fi trebuit nu sunt egale, dar cine se mai împiedică de gramatică în ţara asta de agramaţi) ca la Huşi”.

Dimensiunile reale ale fenomenului –în 2014, nefiind o statistică mai recentă – sunt alarmante: 470 de urgenţe medicale, 247 copii şi 223 adulţi (doar la UPU) internaţi cu substanţe psihoactive, 1334 persoane admise la tratament; în 2016, s-au înregistrat şi primele trei decese, toate victimele fiind minori!

Îngrijorător este că, parcă în mod intenţionat, condiţiile sunt favorizante întregului lanţ în consumul de droguri. Legislaţia nu permite Poliţiei locale extinderea verificărilor pentru a se lua măsuri împotriva dealerilor şi a se identifica reţelele de distribuitori. Aceeaşi legislaţie mie mi se pare extrem de blândă cu zona drogurilor, nefiind prevăzute pedepse pentru consumatori, iar cele pentru deţinători şi, mai ales, distribuitori sunt prea blânde pentru a combate fenomenul. Consecinţe? În afara celor mai sus arătate, statul (contribuabilul, adică) suportă costurile tratării sau dezintoxicării, iar ambulanţele, în loc să ajungă la oameni bolnavi nu din voia lor, sunt „deturnate” către amatorii de senzaţii tari!