Politicienii mioritici dau cu mucii în fasole

Iniţial, mă gândeam ca titlul acestor rânduri să fie, pe deplin potrivit, chiar dacă mai dur, „politicienii mioritici se fac de cacao”. Am zis, însă, că nivelul comentariilor nu trebuie să fie, neapărat, la acela al subiecţilor şi subiectelor, aşa încât am optat pentru o variantă mai blândă, deşi realitatea rămâne una şi aceeaşi...

Nelu şi Relu, economişti mondiali.Adică de talia lui Bercea Mondialu! Nelu (de la Traian) şi Relu (de la Viorel), nu se mai satură să se dea în spectacol. Cel mai recent, la Cotroceni, unde personajele îşi dădeau cu presupusul despre chestiuni de competenţa unor specialişti în economie. La spectacol a participat şi o figurantă tristă şi timidă. Pusă de oaspete şi validată de gazdă taman în capul finanţelor, adică unde se cer o pregătire şi o experienţă pe care săraca fătucă nu le are. Iată de ce, dincolo de bâlciul ieftin, cei doi ar merita punerea sub acuzare de subminare a economiei naţionale.

P(e)N(ibi)L. Cam aceasta ar putea fi numele provizoriu al unui partid aflat, teoretic, în fuziune, şi, practic, în derivă. Fostul şi actualul lider se luptă „bărbăteşte”, deci pe la televiziuni şi prin culise, pentru pielea ursului din pădure, adică şansa de a putea participa la desemnarea candidatului partidului care va rezulta după fuziune. La trecutul uneori glorios al PNL, prezentul e ruşinos, iar viitorul – nesigur tare.

Frankenstein sau struţo-cămilă? Aceasta-i întrebarea vizavi de partidul ce se va naşte după amintita fuziune. Numele şi (probabil) candidatul la prezidenţiale de la o formaţiune, imnul şi sediul de la celălalt, pe total un mix de te apucă râsu-plânsu. Din fericire, sunt şi chestii comune în cele două partide, care vor fi preluate şi perpetuate de către noul-născut: năravurile, precum punerea pe prim plan a intereselor personale şi desconsiderarea totală a dorinţelor electoratului şi membrilor formaţiunilor.

Pe la spate, pe la spate. Gurile rele susţin că individul care a stabilit un record la stat cel mai puţin în fruntea executivului şi-ar datora ascensiunea unor apucături pidosnice. Nu se ştie cert dacă e aşa sau ba, dar e sigur că personajului îi place să avanseze ca în titlul unei manele, adică pe la spate. În fine, pe uşa din spate. Astfel a intrat în legislativ (făcându-şi un partiduleţ, dar candidând pe lista altuia), şi tot aşa, recent, prin contopire (!) s-a cocoţat la vârful uneia dintre formaţiunile fuzionare. Indubitabil, băiatul are viitorul în faţă. Poate şi-n spate.

Se poate şi mai jos! Fostul preşedinte de onoare al udemeriştilor zice că, prin propunerea pentru ministerul Culturii, formaţiunea a ajuns la cel mai de jos nivel. Mda, e o tipă paralelă şi cu limba, şi cu cultura română, dar foarte în vizorul ANI şi DNA. Cu toate astea, batjocura udemeristă la adresa românilor ar putea fi şi mai şi: aşteptăm ca următoarea nominalizată pentru acest post să fie femeia de serviciu a formaţiunii, eventual analfabetă...