Reguli de aur pentru inima ta

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

În cartea lui don Miquel Ruiz, care nu era mai înaltă de o palmă, pe ultima pagină, mă aşteptau câteva rânduri. Le-am rescris între coperţi verzi de ţinut minte. Pentru că în ultima vreme răbdarea şi inima mea au fost puse la încercare voi scrie şi aici cele patru legăminte prin care fiecare poate hrăni părţile luminoase ale sufletului, iar pe celelalte, care negreşit există, le putem înţelege şi accepta.

1. „Fii impecabil în tot ceea ce spui!“- „Nu rosti decât adevărul. Afirmă doar ceea ce gândeşti cu adevărat. Nu folosi cuvintele pentru a jigni sau a bârfi“.

2. „Nu lua nimic la modul personal!“- „Nimic din ceea ce fac alţii nu are legătură cu tine. Tot ceea ce afirmă şi tot ceea ce fac este proiecţia propriei realităţi. Dacă devii imun la opiniile şi la acţiunile celor din jur, nu vei mai suferi inutil“.

3. „Nu face presupuneri inutile!“- Pune cât mai multe întrebări. Atunci când nu înţelegi ceva, întreabă. Discută cu cei din jur cât mai clar posibil, pentru a evita neînţelegerile.

4. „Fă întotdeauna tot ce îţi stă în putere“- „Nu uita că eficienţa noastră maximă se schimbă de la o clipă la alta. Indiferent de circumstanţe, fă tot ce îţi stă în putere. Eviţi astfel criticile şi regretele inutile“.

Par simple, dar punându-te la treabă îţi dai seama că regulile astea cer perseverenţă şi muncă, în primul rând cu tine însuţi. La început vei aluneca, îţi vor scăpa săgeţi către alţii şi către tine. Vei gândi că o bârfă mică sau un gând meschin despre tine nu are cum să facă rău, dar dacă eşti suficient de atent vei înţelege că nimic nu trece necontorizat. Cuvântul transmis cu răutate arde în jur, dar în primul rând loveşte în cel care îl emite.

Dacă ne analizăm puţin părerile despre cei din jur vom descoperi că de fapt sunt propriile noastre percepţii reflectate în ei. Cred că lumea din jur este o proiecţie a iubirii sau a fricilor noastre. Cred că atunci când încetezi să mai alimentezi spaimele din sufletul tău, ceva magic se întâmplă. E nevoie de perseverenţă, însă, pentru că orice schimbare de atitudine determină nişte cataclisme. Cea mai mare barieră este cea pe care o ridicăm în mintea noastră. O temniţă alimentată de părerile noastre rigide despre tot ce ne înconjoară. Catalogăm lumea, o punem în cutiuţe de „bine“ şi „rău“, iar apoi creăm în mintea noastră poveşti despre ceea ce ni se întâmplă şi, de cele mai multe ori, dăm vina pe cei din afară pentru neputinţele noastre.

Pentru a ieşi din această cursă a etichetelor, cred că e necesar un pas în lateral. Aşa, ajung la cea mai dragă axiomă din viaţa mea:

5. Călătoreşte, dar fără prejudecăţi! Cred că atunci când vezi alţi oameni şi alte culturi fără să etichetezi, cercul tău de cunoaştere se măreşte. Înţelegi că fiecare vede lumea prin lupa lui, iar asta te face mai smerit. Următoarea dată când vei dori să pui lupa ta sub ochii celuilalt, vei şti că de acolo se vede altfel lumea. Călătoria este o formă de căutare.

De luni, voi porni într-o altă călătorie a inimii mele. Voi trece munţi, mări şi ţări pentru a face praf de cretă colorată şi a reînvăţa jocul uitat al copilăriei. Îţi doresc o vară de poveste şi ia aminte la tine şi la ce e în jurul tău. Nimic nu e mai important decât sufletul tău. El nu ştie de rău şi bine, ci pur şi simplu ESTE. Atât!