Relaţia cerere-ofertă, încălcată în cazul parcărilor

Prima dată, modelul teoretic de economie reprezentat prin binomul cerere-ofertă a fost publicat cu aproape două secole în urmă, de către Antoine Cournot, fiind preluat, jumătate de veac mai târziu, de către Alfred Marshall, cu scopul explicării economiilor competitive şi a creării posibilităţii de a face predicţii asupra preţului şi a cantităţii de bunuri produse.
Indubitabil, tot în plan teoretic, ţara noastră a trecut, din ianuarie 1990, de la socialism la capitalism, cel din urmă sistem având, printre componentele definitorii, ba chiar sine qua non, şi relaţia cerere-ofertă. Care ar fi trebuit/ trebuie/ va trebui să fie aplicată în toate domeniile şi în mod continuu. Am subliniat caracterul imperativ al acţiunii, din păcate nematerializată, îndeosebi în zone ale sectorului „de stat” sau bugetar.
Cel mai la îndemână exemplu este acela al parcărilor, să zicem la Iaşi. E un subiect care preocupă şi „doare” pe foarte mulţi posesori de autovehicule, dar care, se pare, a sensibilizat mai puţin autorităţile în ultimul sfert de veac, întrucât situaţia consemnată şi reclamată nu s-a îmbunătăţit cu nimic.
Potrivit unor date statistice, în 2012, în întreg judeţul, erau înmatriculate circa 138.000 de autovehicule; trei ani mai tîrziu, numărul acestora ajunsese la aproape 174.000. Majoritatea lor, normal, în municipiul reşedinţă de judeţ. Conform unui post de televiziune, aici ar exista în jur de 100.000 de autovehicule. Pe cale de consecinţă, cerere mare şi în constantă creştere, nu-i aşa?, de locuri de parcare. La o asemenea cerere, dacă ar fi să ne luăm după aceeaşi sursă, oferta este absolut disproporţionată, vehiculându-se cifra de 4.000 de locuri - deci cam tot atâtea cât sunt programate la un mare centru comercial din Timişoara! Rămânând cu rezerve asupra acestei cifre, nu se poate să nu constatăm că numărul locurilor de parcare este cu totul insuficient - se spune că ar fi amenajate, în tot oraşul, cira 30.000. În acelaşi timp, se poate prognoza agravarea situaţiei: municipalitatea afirmă că, până în 2023, se vor mai amenaja încă 2.500 locuri în centrul Iaşului, dar trebuie să ţinem seama de dinamica înmatriculărilor, care vorbeşte de un plus de 10.000 de maşini pe an. Ceea ce înseamnă, în esenţă, că disporţia dintre cerere şi ofertă se va accentua.
Soluţii pentru rezolvarea problemei ar fi. Ele ar consta şi în amenajarea de noi parcări (punându-se accentul pe cele subterane sau supraterane cu mai multe nivele), inclusiv prin folosirea unor porţiuni din trotuarele nejustificat de largi, dar şi în rezolvarea închirierii în totalitate a locurilor deja existente – ceea ce ar genera şi siguranţa posesorilor de autovehicule în a avea un loc, dar şi venituri consistente la municipalitate (amintesc că, în prezent, din cele 30.000 locuri amenajate, doar câteva sute au fost licitate şi închiriate). Printre alte sugestii vizând subiectul se numără adoptarea unui nou regulament de parcare, instituirea unui „abonament de cartier”, introducerea pe mai multe artere a sensului unic, pentru crearea de noi locuri de parcare, dar şi măsurile punitive usturătoare în cazul contravenienţilor.
De putut, se poate. Rămâne să vedem dacă se şi vrea...