România, poligon de încercări?
Dimensiune font:
În urmă cu aproape o lună, în acest colţ de pagină, prognozam că alegerile parlamentare din acest an vor oferi puţine certitudini - şi acestea mai ales de ordin tehnic, precum ar fi data şi intervalul orar al desfăşurării scrutinului, numărul de candidaţi înscrişi (aproape 11 pe un loc) – câteva noutăţi intens trâmbiţate, dar fără prea mare relevanţă – precum sistemul de monitorizare video, dar numai pentru partea de numărare a voturilor sau votarea prin corespondenţă de către românii aflaţi în străinătate, dar nicio iluzie.
Cu siguranţă că, la ora la care citiţi aceste rânduri, rezultatele alegerilor, măcar în cea mai mare parte, sunt cunoscute. Şi ele pot veni să confirme – sau nu! – procentele cu care erau creditate formaţiunile politice, adică între 38 şi 45 la sută pentru PSD, 25-31 la sută pentru PNL, către 10 la sută pentru USR, configuraţia parlamentară urmând să fie completată cu reprezentanţi ai ALDE şi UDMR (cea din urmă doar ca urmare a disciplinei electoratului său), PMP şi PRU fiind pe muchie de cuţit...
Roluri foarte importante în stabilire rezultatelor - despre care voi scrie mai în detaliu în ediţia de mâine a ziarului - le-au avut mobilizarea nucleelor dure ale fiecărui partid, ca şi prezenţa la vot, în condiţiile în care, la alegerile anterioare pentru legislativ, participarea fusese, în medie, de 40 la sută.
Până la analiza promisă pentru mâine, ţin să reamintesc a fi subliniat că felul în care s-a desfăşurat campania, într-o - scuzaţi expresia, dar e cea mai sugestivă – blegeală desăvârşită, nu a făcut altceva decât să dea apă la moară celor care au sesizat şi acuzat existenţa unui soi de blat transpartinic. Al cărui scop era, evident, să dea satisfacţie (a se citi locuri în Senat şi Camera Deputaţilor) politicienilor cu state vechi, partidelor mari, dar şi unor partide-balama, lăsându-se loc, totodată, şi unei formaţiuni şi unor personaje noi, doar-doar se va lăsa păcălită societatea de o aparentă mutaţie componenţială sau calitativă a clasei politice, mai exact a segmentului ei cel mai important, care îşi/ne face legile...
Sugestive, în acest sens, sunt extrase din textul (agramat, găunos şi de un orgoliu fără argumente) de pe un fluturaş de campanie, care pretinde că „în sfârşit ai cu cine să schimbi veşnica gaşcă de politicieni responsabili pentru faptul că suntem penultima ţară din Europa”, indicându-se, apoi, şi miraculoasa soluţie: „Hai să încerci şi cu alţii. Care chiar ştiu despre ce vorbesc”. Aha! Ultimele două propoziţii spun totul. Deci ni se propune: 1. să facem o nouă încercare (de parcă ţara noastră ar fi poligon de experimentare); 2. să ne încredinţăm dacă nu soarta, măcar viitoarele legi, unor personaje care se pricep la vorbe, sau au ştiinţa vorbirii, ceva de felul ăsta, nimic despre faptele care să-i recomande, dar ce mai contează astea într-o încercare, ce mai contează încă patru ani pierduţi?
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau