România viitoare va aparţine inventatorilor sau barbugiilor?

Ascult, aproape în fiecare zi, printre picături (alte treburi), cel mai profesionist post de radio – România Actualităţi. Printre multele ştiri care îmi trezesc interesul şi ecoul, se numără o categorie aparte, aceea referitoare la performanţe înregistrate de către cei care fac parte din tânăra generaţie. Mă bucură, sincer, şi îmi conferă motive de speranţe şi încredere în viitor fiecare veste despre clasificări de excepţie ale elevilor şi studenţilor români în concursuri şi olimpiade internaţionale, fiecare veste despre un tânăr sau un grup de tineri care îşi pun mintea la contribuţie, rezonând cu competiţia ce poate fi consemnată în plan global, şi decoperă sau inovează fel de fel de lucruri utile şi de interes. Cu siguranţă, astfel porniţi pe un asemenea drum, aceşti tineri au toate premisele pentru a-şi asigura un viitor frumos şi plin de satisfacţii, dar, chiar dacă nu o fac cu un asemenea gând, ei vin să se adauge minţilor neobosite şi luminate de care România, slavă Domnului, a avut, are şi nădăjduiesc să aibă în continuare din belşug. Cine ştie, poate nu va mai trece multă vreme şi ne vom putea mândri cu numele unui român pe lista laureaţilor Nobel dintr-un domeniu sau altul, ori pe lista câţtigătorilor altor distincţii de excepţie, asta după ce, în trecut, doar jiocuri de culise şi interese de altă natură decât cea obiectivă a făcut ca descoperirile unor compatrioţi de-ai noştri să nu fie răsplătite aşa cum meritau, fiind atribuite altora...
În acelaşi timp, tot aproape zilnic, trec pe lângă um complex comercial dintr-un cartier nu tocmai mărginaş al oraşului, aflat în imediata apropiere a două instituţii de învăţământ cu un palmares bogat. Ei bine – vorba vine! – nu trece o zi fără ca imaginea suprinsă să întristeze, ba chiar deprime şi, contrar tendinţei din rîndurile de mai sus, să ridice serioase semne de întrebare asupra viitorului altora dintre membrii tinerei generaţii. Nu mă refer, neapărat, la faptul că zeci de elevi, înainte, după sau chiar în timpul orelor (pe care, din varii motive, le „sar”), fumează cu sete şi aruncă nepăsători şi necivilizaţi chiştocurile, lăsând în urmă un „covor” greu de acceptat şi dând de lucru angajaţilor de la magazinele din zonă. obligaţi a face curat ca după trecerea unei hoarde de barbari. Unii dintre ei merg mult mai departe, şi vin la faţa locului „înarmaţi” cu scule muzicale din care răsună. asurzitor, muzică de cea mai proastă calitate, dar şi cu zaruri, pentru a se deda la un joc practicat, de regulă, de către puşcăriaşi şi alte categorii asemănătoare – barbutul, şi nu oricum, căci nu ar avea farmec, ci pe bani.
Lipsa de reacţie (probabil de teamă, dar şi din infiferenţă) a opiniei publice, faptul că profesori de la amintitetele intituţii de învăţământ nu-şi fac timp pentru a vedea ce se întâmplă şi a interveni, chiar dacă este vorba de un spaţiu extra-şcolar determină nu doar perpetuare, ci, mai grav, amplificarea fenomenului. Dacă se poate sau nu face ceva pentru stoparea acestuia este o întrebare la care trebuie să răspundă, în primul rând, chiar tinerii cu pricina, apoi părinţii acestora, profesorii şi, nu în cele din urmă, cadrele didactice sau organele de ordine.
Cu siguranţă, ar fi cu totul de preferat ca România viitoare să aparţină inventatorilor, iar nu barbugiilor!