Să fie dracul nord-coreean mai negru decât alţii?

Prima senzaţie este aceea că asistăm, pe cât de sideraţi, pe atâta de neputincioşi, la absurda luptă a doi cocoşei, miza nefiind reprezentată nici de vreo puicuţă mai deosebită, nici de banii puşi la bătaie de către jucători/pariori amatori de asemenea competiţii. Lupta pare a fi pentru stabilirea celui „mai tare din parcare” – cel puţin la capitolele vocalitate şi agresivitate verbală.
La o privire mai atentă, lucrurile stau cu totul altfel, realizând că avem de a face cu un conflict ale cărei consecinţe sunt inimaginabile – în planul negativ -, între două persoane care, pe de o parte, se bucură de puteri aproape nelimitate, iar pe de alta, în zona responsabilităţii, se comportă de parcă nu ar avea nimic de pierdut. În realitate, totul este de pierdut sau poate fi pierdut, mai puţin pentru cele două persoane, cât pentru popoarele pe care le reprezintă (dar, mai ales, conduc), precum şi pentru celelalte popoare.
Adevărat, la prima lectură a unor date statistice, diferenţa între combatanţi este notabilă: pe de o parte, avem o Coree de Nord cu o populaţie de vreo 25 milioane locuitori, dar fiind ţara cea mai militarizată din lume (aproape 10 milioane de nord-coreeni sunt în serviciul activ, în rezervă sau aparţin unor unităţi paramilitare); pe de alta, avem SUA, cu o populaţie de circa 330 milioane locuitori, aflate, după dimensiunile efectivului militar, pe locul doi în lume (după China), dar situate pe primul loc din punctul de vedere al bugetului alocat. Un soi de confruntare-remake a aceleia dintre David şi Goliat...
Acum câteva zile, în primul său discurs ca preşedinte SUA în faţa Adunării Generale a ONU, Donald Trump nu a ezitat să ameninţe, ca represalii în cazul unui atac împotriva americanilor sau aliaţilor, cu „distrugerea totală” a Coreei de Nord. În comentarii făcute pe o reţea de socializare, preşedintele SUA a mai plusat, taxându-l nebun pe Kim Jong-Un. Care nu a ezitat în a da o replică dură, promiţând că îl va face pe Trump, denumit „deranjat mintal”, să plătească scump.
Problema e că, în paralel cu războiul verbal, se amplifică şi cele din alte zone. Ministrul de externe nord-coreean a estimat că ţara sa poate avea în vedere testarea unei bombe cu hidrogen, de o putere fără preedent, în zona Oceanului Pacific; de reamintit că, din 2006, Coreea de Nord a efectuat şase testări nucleare subterane. În plan economic, SUA au anunţat înăsprirea sancţiunilor aplicate Coreei de Nord (către care au fost limitate şi livrările de petrol din China, concomitent cu interzicerea importurilor de textile).
Indubitabil, programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord reprezintă un pericol ce trebuie stopat. Numai că dimensiunile reale ale acestui program sunt cunoscute doar de către foarte puţini, şi nu sunt lipsite de sens temerile că primejdia este exagerată, fiind, după Irak şi Iran, rândul Coreei de Nord să îndeplinească rolul de bau-bau care să abată atenţia de la problemele reale.
Estimp, în Coreea de Nord, rata malnutriţiei acute este de peste 10 la sută, iar cea a malnutriţiei cronice ajunge la aproape 40 la sută. Foarte mulţi nord-coreeni mor sau se zbat la limita supravieţuirii fără ca un război să fi izbucnit deja...