Să moară numai capra vecinului!

Alături de alte câteva calităţi/ însuşiri/principii, responsabilitatea este, sau, mai degrabă ar trebui să fie, unul dintre pilonii principali ai unei societăţi, în toate zonele şi la toate nivelele sale. Nu întâmplător am revenit, scriind că ar trebui să fie, deoarece, după cum putem, din păcate, constata aproape zilnic, în varii domenii, la vârf sau la bază, aceasta – în sensul definit drept obligaţie de a a efectua un lucru, dar şi de a răspunde, de a da socoteală de ceva şi, pe cale de consecinţă, de a suporta consecinţele – e sublimă, dar...da, aţi intuit bine, lipseşte cu desăvârşire.
Şi acest fenomen are loc, cred eu, mai ales pentru că responsabilitatea este diminuată, dacă nu chiar absentă, în rândul multora dintre cei aleşi, în rândul clasei politice, clasă care „face cărţile”, „dă tonul”, fiind omniprezentă şi omnipotentă (ba pretinzând că ar fi şi omniscientă, ceea ce este de discutat).
Preocuparea majoră a politicienilor este să emane legi şi norme pentru diferite categorii profesionale.
Astfel, deja în urmă cu peste un deceniu s-a introdus noţiunea de malpraxis medical, care, ca infracţiune, este clamată de multe ori, fără motive suficiente, dar, mai ales, fără a lua în calcul permanenta subfinanţare a domeniului sănătăţii, condiţii în care, în cele mai numeroase cazuri, personalul sanitar ar trebui felicitat pentru că face adevărate minuni în a se descurca în circumstanţele ştiute de toată lumea.
Acum, mai nou, politicienilor li s-a „pus pata” pe o altă categorie, aceea a magistraţilor. După cum aflăm din presă, cu multe surle şi trâmbiţe, liderul celui mai mare partid „anunţă un adevărat cutremur în justiţie”, declarând nu doar că se lucrează la o lege a răspunderii magistraţilor, dar şi că vor fi aduşi specialişti din străinătate care să contribuie la această „facere”. Mai mult decât atât, liderul amintit a subliniat că „trebuie regândit întreg sistemul, pentru că există probleme”.
Mă-ntreb şi eu, ca un simplu cetăţean, oare care să fie aceste probleme? Nu cumva faptul că tot mai mulţi magistraţi îşi văd, cu onestitate, de meseria lor, aplicând legile aşa cum trebuie, în spiritul şi litera lor, iar nu ascultând comenzile date de la butoane politice? Din ce în ce mai mulţi politicieni (printre care şi personajul amintit) „au probleme” de diferite feluri şi în diferite stadii cu justiţia, ceea ce, desigur, îi deranjează, mai ales atunci când nici sfidătoarea imunitate cu care considerau că s-au pus la adăpost nu-i mai poate proteja.
Neîndoielnic, este nevoie de o lege a răspunderii magistraţilor. Dar consider că, poate chiar înainte de conceperea şi votarea acesteia, ar trebui să vedem funcţionând legea răspunderii ministeriale şi să apară o lege a răspunderii politice. Numai aşa s-ar rezolva lucrurile şi „problemele”, obligând la responsabilitate începând de la vârful societăţii. Altfel, putem vorbi doar despre tentative de a face să moară doar capra „vecinului”, cu toate că a lor e mult mai râioasă!