Se poate face bici din orice/oricine?

Iniţial, la conturarea subiectului rândurilor de astăzi, mă gândeam ca, în locul expresiei „a face bici”, să o utilizez pe aceea de „a face baloane de săpun”. Numai că, analizând obiectiv situaţia, expresia din urmă mi s-a părut a fi mult prea blândă, şi, pe cale de consecinţă, neadecvată realităţii pe care încerc să o semnalez.
Notam, în urmă cu o săptămână, că România înregistrează, printre multele ei paradoxuri, şi pe acela de a avea, teoretic şi declarativ, tehnocraţie, dar nu şi tehnocraţi. Cazul la care mi-am propus a mă referi ar putea face parte din aceeaşi „speţă”. Dacă susţinem una dintre definiţiile primului termen, potrivit cărei „rolul în conducerea societăţii trebuie să revină specialiştilor din diverse domenii”, atunci, firesc, trebuie să acceptăm ideea că, printre aceşti specialişti, s-ar putea număra, de ce nu?, şi procurorii, că doar n-o să-i discriminăm...
Chestiunea e că, în aceeaşi Românie mai sus amintită, tehnocraţia & tehnocraţii nu au, deocamdată, nici un fel de şansă. şi, atunci, asistăm la tot felul de trucuri şi tertipuri – de referinţă fiind jocul acela care pretinde că persoanele propuse pentru funcţia de prefect ar fi apolitice, dar, mai ales, la înregimentarea ex-tehnocratului (atât cât a corespuns el definiţiei din manuale) într-un partid sau altul, căci, la noi, tot deocamdată, candidaţii independenţi, de la nivelul de consilii locale în sus, nu au nicio şansă. Exemplul cel mai concludent pentru argumentarea acestei afirmaţii îl constituie Monica Macovei.
Iar acest exemplu este, se pare, molipsitor şi tentant, inclusiv în direcţia depăşirii lui – personajul amintit ajungând doar ministru şi europarlamentar, în condiţiile în care există funcţii mult mai însemnate, precum cea de premier, ori, şi mai bine, cea de preşedinte al ţării. O asemenea ipoteză este, iată, prefigurată de către un cunoscător al mecanismelor puterii, predecesorul actualului ocupant al Palatului Cotroceni, care a declarat, extrem de ferm (chiar dacă şi...cacofonic): „ e clar că Kovesi e un politician de viitor, ar fi o variantă competitivă pentru Iohannis”. Hm! Interesantă alăturare. Să fi plecat de la faptul că ambii – posibili – competitori au lucrat la Sibiu, ori face vorbire despre înălţimea lor? Încă un „hm”: în urmă cu doar o săptămână, acelaşi solicita demiterea aceleiaşi. Să înţelegem că nu ar fi bună în fruntea DNA, dar în a ţării – da?
Lăsând gluma la o parte, trebuie precizat că o asemenea declaraţie halucinantă a fost posibilă după ce o publicaţie franceză, probabil în lipsă de subiecte, dar şi demonstrând o documentare discutabilă, a emanat un articol despre „generaţia în ascensiune a Europei”, în cadrul căruia sunt menţionate patru personaje, dintre care unul este şefa DNA, despre care notează: „cu profilul său de fostă baschetbalistă (???) şi cu reputaţia de inflexibilitate, a devenit eroina mişcării masive a societăţii civile împotriva guvernului, care a avut loc în toate oraşele din România în această iarnă”.
Dacă aşa se văd lucrurile de la Paris, înseamnă că răspunsul la întrebarea din titlu nu poate fi decât afirmativ...